Despre palate, sculpturi și Tesla
După un somn ca lemnul sunt mult mai pregătită să fac față orașului. Dau iama în micul dejun oferit de hoteluțul nostru drăguț și apoi mă duc să mă fac și eu frumușică. Gașca, reunită acum și cu Cristi, o ia înaintea mea prin oraș. După vreo două ore apar și eu toată gătită. Altcumva dau la poză domnule cu părul făcut pe ondulator. Mi-am luat din aeroport și un fond de ten care cică îți ia 5 ani de pe față și 50 de Eur de pe card. Te și salvează de botox încă vreo 5. Nu știu bro de o fi chiar așa, dar mi-l port cu mare mândrie în capitala norvegiană. Cu capul sus, semeață foc, mai să mă împrăștii la prima bordură pe care o ratez la mustață. Mno hai să lăsăm trufia la o parte, că nu am am nici eu 20 de ani și nu știu zău dacă o glezna sucită m-ar face să arăt ca la 20.
Îl culeg pe Cristi de pe lângă clădirea Parlamentului și prin soarele arzator de ora 12, o luăm înspre palatul regal. Tulai Rozi da ce fain eeeeee… O curte mare, albă și pietruită mărginește palatul , care se scaldă în razele aurii. Un cer albastru fără pată își aduce și el aportul la tabloul perfect.
Pe când ne pregăteam noi să intrăm în curtea palatului să vedem ce au și oamenii ăștia pe aici suntem opriți că se schimbă garda. Fain spectacol, niște domni cu căciuli maaaari cu pene se tot plimbă de la unul la altul sau în ritm de marș prin curtea palatului dându-se mari ? Hai că glumesc! Merită văzut dar recunosc că eu nu am fost chiar așa impresionată. Mai ales că la Alba Iulia chestia asta e în fiecare zi la 12…Daily basis ca să zic așa.
Mno bine, mai faine au fost însă grădinile palatului, care abundă de flori, copaci, bun gust și tot felul de plăntuțe frumos mirositoare. Au și un lăculeț cu rațe și ierbuță din aia verde, verde. În palat nu ne-au primit, că nu intri cum ai tu chef, ci la anumite ore. Noi cum am căscat ochii la rațe, de parcă acasă nu aveam, ratasem ora de intrare, așa că ne-am luat cu flit. Fie…lasă, lasă, că vine regele ăsta și la Alba Iulia…Să vezi cum îl pun să aștepte pe centură ?.
De la palat, am luat-o încetuț pe străzi înspre Vigeland Park. Pe măsură ce ne îndepărtăm de centru, frumusețea orașului ni se dezvăluia în toată splendoarea. Ne întâmpinau case albe dichisite, cu uși închise la culoare, cu geamuri înalte fără perdele și peluze perfecte, inundate de flori multicolore. Străzile erau pustii, populate de semne de stop rotunjite, ca să poată fi văzute din toate direcțiile, de doi turiști pierduți și mașini Tesla. Wait, what? Da, da…Oslo e și despre mașini electrice, în special Tesla, care trec pe lângă tine cu aceeași frecvență cu care trece Loganul în Alba. La un moment dat am început să număr și am ajuns într-un interval de 30 de minute la 20 Tesla…Adică cât pot să câștige ăștia frate? Maxim curioasă am și citit un pic despre treaba asta și am descoperit că din 2025 au un plan de eliminare totală a autoturismelor care nu sunt electrice sau hibride. Pentru asta, cei care dețin așa ceva au loc de parcare gratuit de la domn primar, iar șmecherii cu Tesla curent să își încarce mașina, pentru toată viață lor… Cool, huh?
Mno bine, hai să revenim la Oslo. De musai să faceți drumul acesta din centru până la Vigeland pe jos, că dacă nu, pierdeți mult din frumusețea orașului. În drum am dat și de un târg de vechituri. Adoooooor piețele astea, nu îmi cumpăr niciodată nimic, dar mă minunez de fiecare dată de chestiile pe care pot oamenii să le pună la vânzare. De la păpuși Barbie, la oglinzi aurite, de la teniși uzați la genți de piele. Și o pălărie maaare și frumoasă, care era cât pe ce să fie prima mea achiziție…asta dacă nu ar fi aparținut unei doamne care era și ea clientă la rândul ei ?.
Am ajuns și la Vigeland. Ăsta e un parc tare mare și frumos cu niște sculpturi foarte ciudate. Din ce am documentat și eu cică parcul este despre familie și despre condiția umană, de la naștere până la moarte . Păi de la bărbați sculptați care aruncă copii în aer, la femei dezbrăcate care se luptă, sau fug cu pletele în vânt, le-am văzut pe toate. Ce să zic, sunt mai profană eu de felul meu, că nu m-au prea mișcat sculpturile astea, dar parcul e minunat și în mod cert merită o vizită. După ce am colindat pe aleile albe ale parcului, ne-am așezat pe malul lacului, în umbra copacilor bătrâni și am ascultat jazz-ul în surdină ce se revărsa de la un restaurant de vis-à-vis. Și am urmărit cu curiozitate și teamă gâștele sălbatice care se apropiau de noi și erau și ele și curioase și temătoare.
Înapoi în centru am luat tramvaiul. Care bineînțeles că arată mai bine ca interiorul de la Tarom. Aproape ca la Lufthansa. Și costă pe măsură…3 eur călătoria. Să simți domnule că ești în Norvegia. Ziua am încheiat-o la o terasă încântătoare, cu un pahar de vin și o pizza fenomenal de bună. Și de scumpă.
Acest articol face parte din seria Norvegia. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.