Slovacia și Polonia – Cap. – Cracovia

Cracovia, un vis frumos pe ploaie

Plouă, plouă, mâțele se ouăăăă… cam așa am început  noi ziua de Paște. Cu ouă nevopsite de la mâțe plouate… Zi, care de altfel era foarte bine organizată de cu o seară înainte în funcție de prognoza meteo.

Oricum, prin prisma jumătății pline a paharului pe care trebuie să o vedem mereu, vreau să vă spun că așa informată din punct de vedere meteorologic nu am fost niciodată. Am învățat termeni ce înainte nu mă preocupau, pot să citesc o hartă cu direcția și intensitatea vântului, informație care am considerat-o mereu totaaaaal inutilă, am învățat că 90% șanse de precipitații înseamnă că chiar plouă toată ziua și așa mai departe. Am descoperit aplicații de a căror existență habar nu aveam, adică aplicația institutului național de hidrometeorologie din Slovacia (la care exact așa ii zice, numa în slovacă :))) și care mi-a luminat mintea cu grafice colorate care mă făceau să mă simt ca la birou într-o zi nasoală, cu hărți galbene care semnifică un cod de aceeași culoare (adică nu e de bine, ca să ne înțelegem) și semne de exclamație, care nici alea nu sunt de bine. Am mai descoperit și where2go, pont dat de Iulia, o aplicație care te localizează repede unde ești și îți spune pe o rază de la 30 la 500 km în jurul tău, unde sunt zonele cu soare. Aplicație care săraca și ea a cedat de la atâta ploaie și mă trimitea tot în Elveția dacă vroiam să văd soarele. Eu am insistat cu Slovacia și atunci a făcut și ea ce a putut și m-a trimis unde plouă mai puțin… Că fără, era imposibil. Cu alte cuvinte dragii mei, de m-or da afară ăștia de la mine de la birou, pot cu succes să devin fata de la meteo. Îmi trebuie un decolteu și o fustuță și să vedeți ce vă organizez pe zonele cu soare 🙂

Ca să revenim la mâțele noastre, se ouau la fel de nasol ca în ziua precedentă. Așa că am renunțat la toată planificarea minuțioasă ce includea o tură de trekking undeva într-o zona încercuită cu galben de where2go și am pornit-o înspre Cracovia, că am zis că oricum nu am fost și măcar mai vedem una alta. Din Zdiar faci vreo 2 ore până în Cracovia iar drumul e bun.

Ce poți face în Cracovia într-o zi cu ploaie și cu 10 grade? Păi în primul rând să renunți la fițe și să îți iei o pelerină sau geacă impermeabilă. Și o pereche de bocanci. Apoi să te plimbi pe străduțe până în piața centrală. O să vezi că verdele e mai verde, că pomii sunt mai înfloriți, că în balta din fața ta se oglindesc norii, că șinele de tramvai sunt mărginite de iarbă. Ți se va descoperi un oraș cu clădiri vechi, dar conservate, cu biciclete agățate de garduri, cu terase cu flori galbene și ghivece la ferești.

Orașul e plin de istorie, de flori și de verdeață. Piață centrală ce datează din sec XIV, Rynek Główny, pe numele ei, e străjuită de Kraków Cloth Hall, un centru important al comerțului de textile, piele, bumbac, mătase în sec XV. Acum, frumoasele galerii adăpostesc mici comercianți locali , ce îți vând diverse bijuterii din chihlimbar, papuci din blăniță, obiecte din piele și magneți cu Cracovia ?. Tot din piață, poți vizită biserica St Mary, care e renumită pentru altarul sculptat din lemn, ferestrele vitrate și sunetul trompetei ce se aude din cel mai înalt turn la fiecare oră, pentru a onora un simplu trompetist din sec XIII, care la năvala mongolilor în oraș a avertizat mulțimea, dar a fost răsplătit cu o săgeata în gât. A murit săracul…. Intrarea în biserică este gratuită, însă dacă dorești să o vezi în detaliu și să beneficiezi și de un ghid trebuie să plătești o taxă. Noi am căscat ochii la pereții frumos pictați, la vitraliile care ne-au captat interesul și apoi am ieșit din nou în ploaia cu care ne obișnuiserăm deja.

Din piață o iei pe drept înspre Wawel Castle, castelul tuturor regilor Poloniei. Daaaaar cu un mic detur la restaurantul U Babci Maliny unde de musai să îți comanzi clătite tradiționale, care sunt grozave și supă cu pui și usturoi.

La Wawel am ajuns în jur de 16.30 și nu am mai putut intra înăuntru, însă, cu toată ploaia de afară, castelul e nespus de frumos. Deși datează din sec XV, arată ca și când ar fi fost renovat ieri. Are o priveliște extraordinară asupra orașului, o peluză fantastic de verde și pereți îmbrățișați de iederă seculară. Intrarea în castel se plătește la intrare, costă de la 8 zloți până la 27, în funcție de sectoarele pe care vrei să le vizitezi. E deschis în fiecare zi de la 9.30 la 17.00, dar au anumite zile în care sunt deschise doar anumite expoziții, așa că mai bine va uitați pe net înainte să mergeți, mai exact aici . Poți plăti cu cardul sau cu EUR. De preferat cu cardul, că dacă nu, vă fac ăștia la schimb.

După Wawel ne-am încolonat toți 6 ca la grădi și în șir de câte doi, am purces înspre mașină. Pe drum ne-am reluat jocurile de copii cretini care se distrează când le arăți degetul, am pus la cale o comunitate numai a noastră în care fiecare era ce vroia mușchii lui și în care activitățile variau de la pictură și educația copiilor la plantații de iarbă și dame de companie. Nu ne judecați, prea aspru că încă nu ne-am maturizat ?. Seara a trecut cu un pahar de vin la lumina veiozei și povești despre locuri pe care dorim să le vedem, lucruri trăite, religie, pasiuni și altele.

Deși ne plouase că pe mâțele ouătoare nu mi-a părut rău nici un gram de zilele astea. Pentru că nu aș fi văzut Cracovia, pentru că nu am fi fost toți împreună, pentru că viața e despre prieteni, despre momente trăite, despre amintiri, despre planuri eșuate și regândite. E și despre ploaie, e și despre nori, e și despre ceață.

Leave a Comment