Toată dorința asta a mea de a merge în Dolomiti (Italia) avea la bază un motiv extrem de solid: poza unei bisericuțe albe pe care o vedeam în fiecare poză de pe Instagram sau Google când dai și tu ca omul o căutare după Dolomiti.
Da, da, da… știu că poate nu sunt cele mai bune motive să te duci undeva în lumea asta, dar mno… la mine impresia vizuală trage mult la cântar. Și acuma să nu o dăm în iterații de genul că ceea ce se vede e doar suprafață și lucrurile sunt mult mai mult decât se vede la prima impresie, bla, bla, bla. Ce se vede, se vede și dacă tot se vede ar fi bine să se vadă bine și frumos . Na! Și acum nu aveți decât să mă judecați ?
Revenim… Îmi doream tare și de ceva timp excursia asta, dar nu îmi ieșise sub nici o formă. Anul acesta însă mi s-au aliniat toate planetele și deși inițial plănuisem Tour de Mont Blanc, apoi renunțasem pentru că era prea lung și mă orientasem înspre Alpii Elveției, la care renunțasem pentru că e atâââââââât de scump că deja sughițam ?. Oricum, mult timp de acum încolo voi compara orice ieșire în afară granițelor, cu Elveția. Uite că planurile nu ies cum le organizezi, ci cum trebuie. Drept urmare după o săptămână de gândeli și răzgândeli, eram cu biletul de avion Cluj – Milano cumpărat și cu cazarea în Val Gardena rezolvată. Yeyyyyy!
Am ajuns în Selva de Val Gardena, într-o sâmbătă, în jurul orei 14.00, pe 16 grade și o ploaie demnă de Bacovia. Deja de două zile renunțasem să mai urmăresc prognoza meteo, că mi se părea că îmi explodează ecranul de la telefon de la atâtea fulgere afișate. Ce-o fi o fi… Tocmai pe acest motiv căutasem o pensiune cu saună și SPA, în caz de calamități să nu ne plictisim prea tare.
Sătucul tare pitoresc, cazarea foarte ok, deși era cât pe ce să le fac reclamație la Booking pentru misleading pictures. Nu mă judecați, că eram trezită de la 3, afară nu se anunța o vreme foarte prietenoasă și în plus dădusem o căruță de bani pe pensiunea asta, care în poze părea destul de retrasă de la drum… Da, ați ghicit, în poze…erau niște poze făcute cu cap. Acuma nu vă imaginați că era în mijlocul drumului, dar mie îmi iasă fum din urechi când mi se crează niște așteptări false. Whatever… noroc că au fost ei tare drăguți și ne-au dat o camera în spate, înspre pădure și era foarte curat și am dormit bine, că apoi chiar nu m-au mai interesat pozele. Și în plus a ieșit și soarele ? Și am văzut și o căprioară. La cine mă cunoaște, ăsta e momentul în care chiar nu mai contează nimic.
Am găsit o pizzerie exact lângă pensiune și după două pahare de vin și o pizza extrem de bună, aveam deja planul făcut, lumea era mai luminoasă și se oprise și ploaia. Ce înseamnă domle’ băutura…
Acest articol face parte din seria Dolomiti (Italia). Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
