M-ții Făgăraș: Traseu spre Lacul Călțun

E o dimineață perfectă de octombrie. Adică e frig. Și soare. Și senin. Norii albi s-au ridicat rapid și în timp ce parcurgem Transfăgărășanul, gol la ora asta, privirea îmi fuge spre crestele ascuțite, unde vom păși azi. Abia aștept să pun piciorul pe stâncă și nu mai am răbdare. Programul e următorul: de la Refugiul Tunel, traseu spre Lacul Călțun și apoi reîntoarcerea pe creastă, prin Lăița, Lăițel și Șaua Doamnei.

Parcăm mașina la ieșirea din tunel, ne echipăm, eu îmi iau pe rând toate hainele din rucsac, a dracului cum mușcă vântul ăsta, identificăm rapid crucea albastră și dă-i. Cărarea bine marcată, cică poteca lui Grigore (by the way, I have no idea who Grigore is) pornește în urcare foarte ușoară pe curbă de nivel. În stânga ni se arată Transfăgărășanul, ca un șarpe uriaș, adormit încă, în dreapta, terenul e tot mai abrupt pe după iarba îngălbenită de toamnă. În curând bocancii mi se afundă în tufe de merișoare și afine. Dau iama, recunosc, cu teama activată și spray-ul de urși la îndemână, nu de alta dar mi-a bâzâit bine de tot RoAlertul de dimineață. Cărarea e tot mai îngustă, urcarea tot mai susținută și încep să dau jos hainele de pe mine. Tot pe rând, la fel cum le-am luat. Când termin tot ce am de dat, zbang se pornește vântul…și o iau de la capăt în sens invers. Îmbracă-te dezbracă-te…de nu aș fi la munte, ar putea fi numele unui serial de succes 😊

Dedicăm 5 minute primei capre negre ce ne cercetează curioasă de după o bolostâncă. În vreo 45  de minute de la plecare, incluzând hainele și capra, suntem sus în prima șa, căreia nu i-am găsit denumirea pe vreo hartă, ca să vă luminez, dar o să vă prindeți voi, că tot urci până mori și apoi nu mai ai unde urca. Din punctul meu de vedere asta e o șa 😊. Priveliștea e demențială: în stânga se vede până aproape spre Arpașu Mic. Mult spre dreapta, Piscu Negru, îmbrăcat de jneapăn și brazi. În fața noastră, creasta frumoasă mărginită de Paltinul, Lăițel și Lăița. Negoiu încă nu îl văd. Dar văd tare clar unde vom ajunge azi…Doamne, Doamne mult aveeeeem…nu mă mai gândesc și hai să o luăm cu încetul.

Hai să cercetem urmarea…Hmm, pare a fi o coborâre abruptă, urmată de o căldare tare frumoasă, probabil tot a lui Grigore și după colț nu mai văd. Dau mărunt din buze, îmi fac curaj și îi dăm bocanc.

Mă surprind primii pași, că e mult mai înclinat decât se vedea, îmi ajustez bețele și îmi caut ceva în rucsac, ocazie cu care îl scap și îmi pleacă rostogolit la vale. Eu, mă uit ca vițica cum se ducea încetuț, sperând să se oprească la un moment dat. Foarte panicată nu eram, că oricum în jos era direcția. Cred că era mai grav de eram pe urcare…Acolo să vedeți dramă, când pierd altitudine degeaba 😊. Na și s-a oprit la un moment dat. L-am recuperat din cărare după câteva minute. Coborârea e tot pe cruce albastră și a durat mai puțin decât anticipasem. Pe fundul căldării am pus de-o pauză, ocazie cu care ne-am intersectat cu un domn tare informat, însoțit de două doamne, mai puțin informate 😊. Păi și domnul acesta care părea să știe Făgărașul ca pe buzunarele dânsului, ne-a luminat viața și am aflat și noi cine fras a fost Grigore…Na, aveți 3 încercări: hint, o persoană, care stă la munte, bate cărările și s-a stabilit într-o căldare, lângă rău…Nu, nu e Floki, în căutarea pământului sfânt 😊 era cioban, dragul de el, ce ar fi putut fi altceva. Păi și cu mintea luminată, altcumva am dobândit cărarea.

Traseul traversează căldarea lui Grigore, tot pe cruce albastră. În stânga voastră se va vedea stâna, tot a lui Grigore, care pare’se că era latifundiar, iar în dreapta Turnurile Paltinului.

Desigur că după traversarea căldării am început din nou urcușul, că de, suntem în Făgăraș. Păi și am tot urcat printre jnepeni, sperând să nu dăm nas în nas cu vreun ursulache, până când cărarea a făcut o bifurcație. Eu mă avânt evident pe brațul care o tăia în dreapta sus, ignorând total semnul de cruce albastră care indica coborârea în stânga. Adică în mintea mea acest traseu spre Lacul Călțun ar fi trebuit să fie astfel: urcăm până în șa, coborâm în căldare, urcăm iar și gata, am ajuns. Îhm…in your opinion, Mihaelo! Unde te crezi, la mall? Noroc cu domnul cel atotștiutor ce se oprise la țigară, că m-a atenționat că am luat-o hoha și că direcția e coborârea. Are you kiddin’ me? Vorba lui Cristi: that is a very unfair mountain…Mna bine…am coborât iar până m-au lăsat ligamentele, nu de alta, dar ca să am din nou de unde urca, destul de istovitor, spre lacul Călțun.

Touch down și pauză la lacul Călțun. Damn! What a view! Indiferent câte urcușuri și coborâșuri presupune acest traseu, l-aș repeta in a heart beat. Negoiul se ițește în spatele lacului, în stânga lui, peretele Lespezi arată mult mai impunător decât îmi imaginam, iar creasta din dreapta e lungă și zimțuită că solzii unui dragon. La lac nici un cort, nici un suflet. Mă așez cu gândul de a savura câteva momente de liniște, căci auzeam deja din creastă grupuri coborând. Păi și a durat liniștea cât a durat și în cel mult 5 minute s-a umplut locul, de parcă debarcase un vas de croazieră. Mă uit la Cristi, el la mine și hotărâm să o tăiem. Îl mai întrebăm încă o dată pe domnul atotștiutor cum e de-acum încolo. Ne încurajează, că urcarea pe Lăițel e una dintre cele mai urâte din Făgăraș și după aia vine o brână foarte expusă pe Lăița, dar dacă supraviețuim de astea două, we are just fine. No, great, ce să mai zic, mulțumim de vorbele bune și optimiste, Dumnezo să-ți dea sănătate și ție și hai la deal baby ca lumea de aici numa ne bagă în sperieți.

Schimbăm marcajul, de acum pe bandă roșie, care e de fapt traseul de creastă al Munților Făgăraș. Trecem pe lângă refugiul Călțun și luăm spinarea dragonului la bobinat. Prima dată o urcare și o coborâre lentă pe Șaua Lăița, după care un Domne-ajută și dă-i în sus pe stâncă spre Vârful Lăițel. Nu vă mint, nu e foarte greu dar când te uiți în spate la prăbușelnița de lângă tine, nu-ți e chiar de ici de colo. Long story short, urcarea durează cam 10 minute, e mai mult scrambling, bolovanii se cam mișcă, nu sunt asigurări și trebuie să ai o relație tare bună cu răul de înălțime. Scăpați de pericol și încă întregi ne prăbușim lângă placa cu vârful. Literalmente. Na, hai baby că am biruit și Lăițelul. De aici ai un 360 fenomenal. În spate, mic, mic se ițește Călțunul, lucind în soare și de la el poteca șerpuită pe care ajunsesem noi, până pe vârf. În fața noastră se așternea frumoasa creastă a Făgărașului până departe înspre Vânătarea lui Buteanu.

Coborârea de pe Lăițel a mers repede și în serpentine. Am atins și Șaua Lăițel, iar de acolo am continuat pe curbă de nivel, pe sub Vârful Lăița. Nu e chiar așa expus precum ne-a menționat domnul atotștiutor, dar nici chiar easy. Sunt bucăți asigurate cu cabluri, iar unele unde mi-aș fi dorit să am măcar cu 5 țanti mai lungi picioarele, că nu reușeam să prind ca lumea prizele de jos. După bucata asta, intri într-un plai de toată frumusețea, unde am mai bifat o pauză. Și desigur plaiul s-a continuat cu aeriana șa a Doamnei. Cu Îngerelul pe repeat am trecut de ea întregi și ne-am oprit la izvor, punct de unde se despart traseele. Noi urma să o luăm în dreapta pe punct albastru, însă traseul de creastă continuă pe bandă roșie spre stânga, direcția Vârful Turnul Paltinului. Coborârea în căldarea lui Grigore (remember Grigore, right? ) a fost obositoare, lungă și fără prăbușelnițe 😊. Însă cu capcane…că mergeam eu așa ca o floricică și m-am abătut din cărare, ocazie cu care am reușit să calc prin iarbă fix între doi bolovani, de m-am afundat până la genunchi. Na, uite cum te poți accidenta, nu pe Lăița, soro, că acolo ești atentă…

O dată ajunși în căldare mi-am luat inima în dinți, că știam că urmează o urcare de vreo 500 de metri, numai bună să îmi câștig și o pizza…că berea mi-o câștigasem demult. Ne-am propus noi să biruim urcarea în 15 minute, dar am fost totaaaal distrași de un ciopor de capre negre, ce pășteau liniștite în soarele ce aurea crestele ascuțite. Așa că am mai adăugat încă 15 minute.

Am ajuns la mașină în jurul orei 5 jumate, după 15 km parcurși, 9 ore transpirate, 1365 m diferență de nivel, 19 capre negre, o julitură pe genunchiul stâng, o vânătaie pe cel drept și nenumărate zâmbete produse de Făgăraș.

 

Vrei să te țin la curent cu vacanțele și călătoriile mele?
Abonează-te la newsletter


Am citit și sunt de acord cu termenii și condițiile și cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Munții Făgăraș I Rezumat traseu lacul Călțun – Tranfăgărășan – Poteca lui Grigoare – Călțun – Lăițel – Lăița – Tunel

  • Tură de o zi 
  • Data parcurgere – octombrie 2021
  • Dificultate –  mediu spre greu, cu pasaje expuse și diferențe mari nivel
  • Timp parcurgere – 9 h dus întors, cu pauze multe
  • Are porțiuni periculoase sau abrupte – există porțiuni expuse, unele asigurate cu cabluri, unele nu
  • View – traseu exclusiv în gol alpin cu view spre crestele Făgărașului
  • Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
  • Sursă de apă – da, la lacul Călțun și intersecția traseu sub Vf Turnurile Paltinului
  • Diferență de nivel  +1365/ – 1365 m
  • Tip  traseu – circuit – cruce albastră  – banda roșie – punct albastru – cruce albastră
  • Cum ajungi – din Alba Iulia – Sibiu – TransFăgărășan, traseul începe de la Refugiul Tunel. Drumul este asfaltat.  
  • Aplicații utilizate – Munții Noștri, Locus Map, Windy Map.
  • Semnal telefon – da.
  • Pentru cine dorește harta în format GPX, dați un semn pe mail și o trimit
  • Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum

Acest articol face parte din seria Trasee Montane în România. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

Leave a Comment