Traseu montan în Munții Retezat: Poiana Pelegii – Lacul Bucura

Lacul Bucura – momeala montană pentru începători

Mașina mă mai hurducă o dată, înainte de parcare, ca să fie sigură că nu am de gând să adorm și în fața mea se deschid crestele cu zăpadă ale munților Retezat. Mă dau jos și inspir aerul rece și familiar. Am pierdut șirul turelor care au început de aici… Mi le amintesc pe fiecare în parte, parcă ar fi fost ieri și revin mereu cu aceeași nerăbdare în suflet. Știu că după ultima curbă virată la stânga, brazii seculari se vor da deoparte și crestele Retezatului meu drag vor apărea din nou, anticipând următoarea noastră întâlnire. Azi, în formație de patru, facem un traseu spre Lacul Bucura, unul dintre cele mai ușoare și mai spectaculoase ture montane din Retezat. Mi-e dragă revederea asta și datorită faptului că a fost prima mea întâlnire cu muntele și știți cum suntem mai sentimentale, noi femeile…primele întâlniri nu se uită. Ca să fiu sinceră cu voi, admit ca această tură e momeala mea pentru cei ce vin prima oară la munte, pentru că știu cu certitudine că emoția provocată  de crestele ascuțite va dura ceva timp și cu siguranță va crea adicție.

Hai să terminăm cu dulcegăriile și să trecem la lucruri serioase 🙂 Bucura este cel mai mare lac glaciar din România și inima Parcului Național Retezat. Nu ai dreptul să te numești munțoman dacă nu ți-a înghețat măcar o noapte dosul în cortul așezat sub cerul doldora de stele al Bucurei. Pentru că se știe, la Bucura e frig. Da știi cum? Frig rău… Din ăla cu minus, care scoate abur în aer expirat, în special dimineața când pâcla acoperă apa și mai trage și țugul vâjâind din șaua Judele.

Tura pornește din Poiana Pelegii, pe marcaj bandă albastră. Poți lăsa mașina chiar în parcarea amenajată, însă dacă vezi că te apropii și mașinile sunt înșirate deja pe marginea drumului, fii civilizat și nu mai insista, că dacă oamenii ăia au parcat acolo, probabil au avut un motiv întemeiat. Ca de exemplu faptul că parcarea e plină.  Desigur, e dreptul tău să îți încerci norocul, însă ia în considerare că nu prea ai unde să întorci și vei da cu spatele ca tăntălăul, încurcând pe alți tăntălăi, care, la fel ca tine, au considerat că parcatul cu 500 m mai jos a fost așa pentru fraieri, de încălzire, nu de necesitate. Buuuunnnn… O dată lăsată mașina, în stânga, lângă stâlpul de marcaj, vei vedea o vale și un abruptiș micuț. Nu te panica, că doar aici e așa. Treci valea pe puntea precară improvizată dintr-un buștean, că cea solidă a luat-o apa și mai urci un abruptiș, intrând într-o pădure de rășinoase. Marcajul e evident și chiar de nu ar fi, cărarea e mai mult decât vizibilă. Traseul spre Lacul Bucura e pietros și scăldat de izvoare, așa că ai grijă la picioare, apă și marcaj. Și te rog eu frumos, nu te duce în teneși Converse. Eu știu că sunt trendy, dar crede-mă că vei lua apă la galoși și ai mari șanse să dai cu dosul de bolovani. Și nici în pantaloni scurți, oricât de cald ți se pare că ți-ar fi… în Retezat sunt vipere și chiar dacă nu au doi metri, nu sar la gât și nu te urmăresc, dacă își pun mintea tot sunt capabile să se ridice vreo 30 de cm… Pune și tu o ruletă și vezi unde se termină bocancul tău. Apoi alege dacă mai ai chef de pantaloni scurți ori ba.

După vreo 10 minute de urcare, este un luminiș, care îți dezvăluie prima dată crestele Retezatului. Ce vezi tu acolo în stânga ascuțit e Pintenul Slăveiului, ce ascunde un lac magic, de care îți voi povesti altă dată. Majoritatea turiștilor veniți în premieră se opresc și fac poze aici. Nu este cazul, crede-mă, pentru că peste încă vreo 15 minute vei ieși cu totul din pădure și priveliștea va fi mai mult decât spectaculoasă. Urmărește banda albastră pe cărarea din ce în ce mai îngustă. Dacă te miști cu talent, în vreo 40 minute de la pornire vei ieși în golul alpin. Traseul va traversa câteva izvoare, care de ai norocul să mergi primăvara sau după o perioada mai ploioasă pot fi adevărate râuri, așa că din nou crește probabilitatea de apă la galoși de care îți povesteam mai devreme.  La un moment dat dunga albastră care te călăuzește și care a avut prieten bun bulina roșie, se va despărți de ea în dreptul unui bolovan mare, bulina roșie cotind la stânga, spre frumosul lac Lia, iar banda albastră continuând pe urcare, fix în fața ta.

 

De aici urmează un urcuș susținut, ce te va fenta de vreo două ori, în sensul în care când ajungi sus și ai senzația că e gata, hop încă un urcuș. Așa că până nu vezi lacul, să nu crezi nimic că e cu vrăjeală 😊.

Păi și când atingi malul lacului, să șezi un pic blând și să admiri în liniște te rog ce ai în jurul tău. Dacă ești norocos, undeva în stânga ta, în șaua zimțată a Judelui poate vezi o capra neagră, evadată din Rezervație unde nu o sâcâie nimeni, ițită pe după stânci. La fel, dacă ești norocos și mai ales liniștit vei auzi sau poate chiar vei vedea câteva marmote din zecile ce populează lespezile de pe lângă lacul Bucura. Și nu, nu se îndeletnicesc nici cu mâncatul, nici cu împăturitul ciocolatei. Și dacă ești foarte, foarte norocos, poate va veni la tine Victorița, vulpița roșcată aciuată în spatele refugiului Salvamont, ca să cerșească jumate din merindea ta de drum.

De la lacul Bucura pornesc foarte multe trasee ce brăzdează tot masivul. În plus este un loc minunat de campare. Vezi, nu te apuca să faci focul, ca în Survivor, că nu e voie și ți-o iei de la Salvamont. Plus că se vor uita urât la tine toți vecinii de cort pe o rază de 200 de metri în jurul tău. Vor scădea dramatic șansele să te mai împrietenești cu careva. Ce însă îți recomand eu, dacă te campezi măcar o noapte, este o tură scurtă la apusul soarelui în Curmătura Bucurei. 

După ce îți scalzi ochii și te plictisești de atâta frumusețe, ia-o înapoi la picior pe același marcaj cu dungă albastră. Sau dacă vrei să mai vezi și altceva, lasă marcajul de traseu Lacul Bucura și urmărește bulina roșie, ce te va ghida spre Lacul Ana, Lia și apoi înapoi spre Poiana Pelegii.

Ce însă te rog din suflet, este să iei cu tine orice ambalaj, sau rest alimentar, pentru că NU, NU există coș de gunoi nici la refugiul Salvamont, nici pe traseu spre Lacul Bucura😊.

Iar acum la sfârșit, ca să nu fiu foarte ipocrită, corect ar fi din partea mea să vă mărturisesc că prima dată când am făcut acest traseu spre Lacul Bucura, cu siguranță nu a fost în bocancii potriviți, hainele potrivite, rucsacul de la Deuter sau cu toate gadget-urile pe care le dețin acum. A fooooost muuuuult mai nasol, la limita teneșilor 😊. Mai multe nu dezvălui, citești tu aici dacă ai chef, să te râzi de mine, bine 😊.

Vrei să te țin la curent cu vacanțele și călătoriile mele?
Abonează-te la newsletter


Am citit și sunt de acord cu termenii și condițiile și cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Rezumat traseu Lacul Bucura:

  • Tură de o juma de zi
  • Data parcurgere – în fiecare an cel puțin o dată 🙂
  • Dificultate –  ușor
  • Timp parcurgere – 3.30 h (dus întors, fără pauze)
  • View – tot traseul oferă priveliște înspre munți
  • Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
  • Sursă de apă – da
  • Diferență de nivel  +425m/ – 425m
  • Tip  traseu – circuit
  • Cum ajungi – din Alba Iulia – Hațeg – Barajul Gura Apei – Poiana Pelegii – bandă albastră. Drumul între Baraj și Poiana Pelegii este practicabil și cu mașină mică, însă cu o gardă la sol mai înaltă (update iunie 2020)
  • Aplicații utilizate – Munții Noștri și Locus Map

Acest articol face parte din seria Munții Retezat. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

Leave a Comment