Munții Trascău – traseu spre Vârful Ardașcheia

Pe măsură ce câștig altitudine pierd articole de îmbrăcăminte…deși suntem în toiul iernii, soarele arde cu razele unui septembrie târziu și sunt total nepregătită pentru arșița asta. Și pentru urcușul ăsta. Recunosc că nu m-au ajutat nici ultimele zile în care nu am avut alte preocupări în afară de a îngurgita felurite tipuri de prăjituri și salate (din alea grele cu maioneză, nu vă imaginați că am mâncat iarbă ca iepurii). Și am dat din gură…dar asta nu m-a obosit să știți, că îmi vine mănușă. Drept urmare, după desfrâul ăsta culinar, am zis să dăm jos măcar ultimele sarmale și am pus la cale un traseu spre Vârful Ardașcheia, ce e nici aproape, nici departe, nici greu, dar nici ușor. Am combinat încă vreo 4 prieteni și jumate (că pe Iasmina o trecem la categoria ușoară deocamdată) și iacătă-ne ca pinguinii, în șir indian, biruind cei nici mai mult, nici mai puțin de 800 metri diferență de nivel.

Traseul pornește fix din Rimetea, pe bandă roșie. De sunteți cu ceva mașină de care nu vă pasă (ca de exemplu a soacrei) sau vreuna cu gardă mai înaltă, mai puteți continua și după terminarea asfaltului, încă vreo 500 de m, până unde se îngustează rău cărarea și vedeți un copac maaaaare pe care e desenat semnul de traseu spre Vârful Ardașcheia și o săgeată la stânga. Acolo, de musai să lăsați mașina, că de nu, sigur o să vă certe ori nea Piști ce își mână caprele, că i le speriați, ori băieții de la parapantă ce au o tonetă și cărora le veți tulbura feng shuiul.

Mna și după ce faceți la stânga din cărarea principala, prima dată traversați o miriște, ce s-ar putea să fie cam moale de nimeriți ca noi în ianuarie la 10 grade și o să vă murdăriți frumusețe de bocanci, cumpărați să vă dați mari pe crestele din Chamonix…După ce terminați cu miriștea, traseul o cotește la dreapta pe lângă pădure. Păi și aici începe mini distracția (că distracția mare vă anunț eu când începe). Prima dată urci încetuț, cu soarele în stânga, aurind Piatra Secuiului. Apoi, printre planuri de Mont Blanc și Pirinei, observi că nu mai ai suflu și ce să vezi că realizezi că panta e cam înclinată și începi să transpiri. Faci o pauză, îți tragi suflul, înjuri cele 10 sarmale pe care chiar nu era cazul să le mai “guști”, dai jos un layer, că așa se vorbește acum în termeni și îți promiți că de mâine îți faci abonament la sală, nu mai pui gura pe alcool și vei mânca doar gluten free, lactose free, sugar free. Mai exact gust free…

După urcușul ăsta molcom vei ajunge la un izvor, care cică e bun. Eu n-am încercat că n-am încredere în chestii ce țâșnesc din pământ. Dar prietenii mei au băut și deocamdată sunt bine. Pe loc n-a leșinat nici unul și încă după o lună nu le-a crescut nici unuia coarne. Încă…mai observăm…

Puțin după izvor, traseul se desparte, banda roșie o ia în stânga, iar voi veți urmări cărarea nemarcată ce o ia fix în sus. Aici ca să nu bălăuriți, mai ales primăvara când e vegetație multă, v-aș recomanda să mergeți cu vreo aplicație. De nu aveți, vă uitați în sus și veți vedea după deal, cărarea cum intră în pădure. Noi eram foarte dotați cu semnal, gps și toată tehnologia, așa că altă grijă n-am avut decât să ne ferim din calea caprelor nebune ce umpleau poteca. Și care ne-au studiat cam bănuitor, că nu înțelegeau cine suntem și ce vrem de la viața lor. “Să vă dați puțin la o parte, bre, că io am treabă un pic pe aici și-mi stați în drum. Că n-am chef să o iau prin iarbă că mă umplu de spini și doar ce mi-am achiziționat bluza asta de merino, da? Și merino nu e de la voi, așa că nu vă uitați urât la mine!“

Odată scăpați de amenințarea caprelor urât mirositoare, începe cu adevărat distracția printr-o pădure grozav de frumoasă. Și de înclinată. Păi dacă până atunci ați bombănit toate sarmalele, vă garantez eu că după pădurea asta magică vă veți aminti fiecare gură de salată de boef ce nu ar fi trebuit să o înghițiți. Toată treaba prin pădure durează vreo juma de oră, așa că inspirați și concentrați-vă la soarele ireal de arzător pentru luna din calendar, la copacii ireal de înalți pentru altitudinea la care vă aflați și la zâmbetele ireal de largi ale celor din jur, total neștiutori pentru ce urmează. Din pădure nu am nici un eveniment cu care să vă luminez viața…Cărarea e șerpuitoare, ascunsă uneori de frunze multe, ruginii. Pe copaci, din loc în loc veți mai găsi un marcaj extrem de șters, cruce albastră. Odată biruită pădurea, mai aveți un ultim hop, un delușor unde în vreo 5 minute urci 50 de metri, așa e de înclinat. Apoi gata. Pauză.

Cu pulsul în urechi și hainele în rucsac mă prăbușesc lângă Radu talpă iute, ce dispăruse prin pădure. Pfuuuuuuui ce privelișteeeeee! Departe în vale, ceața plutește încă lăptoasă înecând satele. Piatra Secuiului se ridică însă fix în fața mea, scăldată și ea de soare. Departe, deasupra mării de nori se ițește alb Făgărașul și mi se pare ireal cât de frumos e.

Încet, suflând din greu apare restul grupului. Ne împrăștiem care cum în iarba aurită. Încep să sară din rucsacuri batoane, alune, sandwich-uri. Stați fraților că mai avem!

“Cuuuuum? Nu am ajuns încăăăăăăăă?”

“Nuuuuuu”

“Bineeeeeeee. Și mai avem muuuuult?“ la întrebarea asta, vă mărturisesc că de-a lungul istoriei, multe minciuni s-au răspuns.

„Nu foarte mult ? Dar nu mai urcăm. E bine așa?“

„Brici!“

Ne luăm pauză 10 minute de bârfe și poze.

Traseul o cotește apoi la stânga pe creastă (mă rog, dacă poate fi numită astfel), încă maxim jumătate de oră. Depinde câte poze vreți să faceți. Veți merge ba prin boschet, ba prin pădure, veți urca la un moment dat un bolovan mai mare ce va părea destul de abrupt și amenințător, dar nu vă speriați că doar pare. După bolovan, un platou mare unde o movilă și placa indică vârful.

“Gata! Acum am ajuns ?”

Pe vârf, luați-vă suficient timp să admirați priveliștea de jur împrejur. De aveți noroc de o zi senină puteți vedea Retezatul, Făgărașul și Munții Bihor. Fiecare grozav în felul său.

De pe vârf, unde nu am prea avut stare, mă apucă pe mine studiatul hărții. Mă ardea să facem un circuit, însă aveam o bucățică mică, mică, nemarcată, de pe vârf spre crucea galbenă, ce ne-ar fi adus înapoi la Rimetea. Vedeam că de coborâm nirvana dăm fix în traseul marcat însă la fața locului nu am identificat nici o zonă mai acătare și în plus nu am beneficiat de nici un suport din partea grupului, să pornim în explorare. Ce oameni, domnule! Așa că am luat-o la papuc înapoi pe același drum, bombănind în barbă, că vin eu singură, odată și văd eu pe unde aș putea uni traseul, că nu se poate să nu existe o cărare, ceva. Nu se poate!

La vale a mers repede, mai ales că prin pădurea magică, pe sub romanticele frunze ruginii erau niște pietricele mici, mici, ce alunecau tare, tare și de te prindeau neatent, așa viteză luai, de nu te mai opreai până în Rimetea.

Am încheiat traseul cu ultimele raze de soare, fără vreo căzătură însemnată, cu juma din hainele de pe mine în rucsacul cel nou, promițându-mi că undeva în primăvară fac eu cumva să văd cum unesc cărarea nemarcată cu crucea galbenă.

Munții Trascău – Rezumat traseu Vârful Ardașcheia

• Tură de o zi
• Data parcurgere – ianuarie 2023
• Dificultate –  ușor
• Timp parcurgere – 4 h dus întors, cu pauze multe
• Distanță – 8 km
• Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu sunt porțiuni expuse
• View – traseu prin pădure, ulterior panoramă asupra Trascăului
• Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
• Sursă de apă – da, la izvor, deși eu nu aș avea încredere
• Diferență de nivel  +616/ – 616 m 
• Tip  traseu – Rimetea – bandă roșie– până la izvor – de acolo potecă nemarcată însă evidentă – pe alocuri se mai vede un marcaj vechi cu albastru – Vârful Ardașcheia – retur. poteca o regăsiți pe Mapy.
• Cum ajungi – din Alba Iulia – Rimetea – drum asfaltat, până la ieșirea din sat. Acolo mai puteți continua încă vreo 500 m cu mașina de teren
• Aplicații utilizate – Munții Noștri, Mapy
• Semnal telefon – da
• Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum

Acest traseu spre Vârful Ardașcheia face parte din seria Munții Trascău. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.