Cum am ajuns tocmai în Nicaragua
Prima întrebare de pe buzele tuturor a fost: da cum de ați mers tocmai în Nicaragua? Păi, ce să vezi, că într-o zi am citit un articol… Adică nu vă imaginați că era ditamai Shogun-ul pe zeci de pagini și l-am citit zile la rând, fiind fascinată de tot ce îmi povestea domnul de acolo. Nici poveste! Era un articol pe jumătate de pagină, undeva la sfârșitul unui număr din National Geographic, dar caaaareeeee… și aici vine partea interesantă, avea o poză cu insula Ometepe, pe fundal ridicându-se monstrul Concepcion (o să vă povestesc eu de el mai încolo). Și am zis…mother fucker…ce munte mare! Și fain! Pe care să te urci. Și când ajungi sus să nu îți înghețe partea dorsală de frig. Că eu m-aș urca zău, pe mai mulți munți…Da așaaaaa începe să îmi fie de friiig la peste 2000 m și ceva…că nu mai am nici o haznă. Dacă ar veni încălzirea globală, poate m-aș duce și eu pe Mont Blanc…Numai atunci cred că ar fi Green Blanc… whatever…să revenim. Deci vorbeam de articol…Deja nici nu mai conta ce scrie în el, pentru că jungla aceea din care se ridica un con perfect, pe fundalul unui apus de soare absolut demențial, înconjurată de un albastru ireal de apă, a fost ca un magnet. Și cum curiozitatea, după spusele mamei mele, se pare că mă caracterizează din născare, am început să cercetez puțin despre țara asta.
În primul rând pe Google Maps. Că nu eram tocmai sigură de locație. Și am fost ceva de genul… așaaaaa departeeee? OMG, da câte zile faci până acoloooo? Apoi am consultat omniprezentul meu prieten Wikipedia, să văd și eu ce se bârfește pe net. Păi și cu cât citeam mai mult, cu atât îmi plăcea mai tare. Decizia a venit foarte repede – aici recunosc că în general nu prea stau pe gânduri. Câteodată e de bine, câteodată nu… Mno, ce să fac, nu sunt perfectă…
Zis și făcut! Mă apuc să caut bilete de avion. Nu prea știam care sunt rutele și cum se ajunge. Dar m-am lămurit repede. Ruta principală e din Europa (diverse locații), către USA și apoi direct Managua. Acum, spus așa într-o propoziție poate părea foarte simplu într-adevăr, însă la momentul respectiv, m-a durut capul vreo săptămână încercând să găsesc combinații de zboruri, care să nici nu mă coste de să trebuiască să îmi vând Peugeot-ul, nici să fac vreo săptămână până acolo.
Recunosc că după căutarea asta febrilă, renunțasem la ideea de a merge, pe motivul că toate combinațiile de zboruri găsite îmi ofereau un termen cam de 45 de ore în care să ajungem… Adică…45 de OOOREEEE! Mă gândeam cu groază la toate poveștile pe care ar fi trebuit să le am cu colegul de scaun, că în avion sunt total antisocială și zău nu îmi mai venea. Mai găsisem o variantă directă din Europa cu Condor-ul, despre care nici nu are rost să vă menționez. Atât era de ieftină…
Dezamăgită maxim, mi-am înșirat în minte toate crezămintele din biblia călătorului:
- nu te agăța de o destinație, că destinația nu pleacă niciunde și globul ăsta e taaaareee maaareee
- nu te încăpățâna la o perioadă anume, că vei plăti dublu
- dacă vrei oferte, trebuie să ai răbdare (la capitolul acesta sunt foarteeeee deficitară)
- citește, informează-te, planifică
Am decis că nu e momentul, că mai așteptăm și am început să mă uit peste alte oferte. Dar parcă nici una nu avea munți așa frumoși și nici junglă așa verde și nici apusuri așa portocalii. Și parcă nu era nici una ruptă de lume cum îmi doream și oceanul nu era atât de mare și nici valurile atât de albe…Și peste tot găseam numai hoteluri all inclusive, pe care eu le urăsc cu tot ce înseamnă simț al esteticului în mine.
Însă deși eu renunțasem la Nicaragua, Nicaragua nu renunțase la mine…Și într-o zi, ca oricare alta, primesc un fel de spam, cum că s-a lansat un nou site românesc, cu oferte de călătorii, în principiu cu plecări din București. Și așa mai în silă intru și eu să văd despre ce e vorba…
Ia ghici care a fost prima ofertă care îmi apare pe site? București Panama. I was like…WHAAAAAT? Mă apuc să văd cât costă aceeași combinație până în Managua. Un pic mai scump, dar ținând cont de prețul călătoriei din Panama până în Nicaragua, bașca timpul pierdut pe drum, era chiar bine. Și cu plecare din București! Nu am mai stat mult pe gânduri, au început să zboare cardurile și pașapoartele prin cameră, Cristi deja studia tipurile de avion, companii aeriene și locuri în aeronave (are numai avioane în cap, ce să-i fac). Destul de repede eram proprietarii a două bilete de avion pe ruta București – Managua, cu escală în Amsterdam și Atlanta la dus, Atlanta și Paris înapoi. Mă îngrozeau puțin cele 22 de ore încolo și 24 încoace, da mno… față de 45 era o diferență. Legături destul de bune, escale de 2,3 ore. Yeyyyyyyy ! Abia așteptam!
Mai aveam o lună jumătate până la plecare și lucrurile erau deja stabilite.
Acum trebuie să vă spun câteva lucruri despre itinerarul nostru și modul în care l-am stabilit:
Nicaragua nu este o țară foarte mare, însă are tot ce ți-ai putea dori și poate fi o destinație de vis, dacă îndeplinești simultan următoarele condiții (și accentuez pe DACĂ)
- nu ai probleme în a ieși din aria de confort și nu te panichezi când se întâmplă tot felul de chestii neprevăzute în afara programului – când zic tot felul, chiar mă gândesc la tot felul, vedeți voi mai încolo
- iei călătoria ca pe o experiență în sine, nu pentru a bifa o țară în portofoliul personal
- nu cauți all inclusive
- ești sociabil
- îți place orice activitate în natură
Dacă le-ai bifat, sky is the limit ca să zic așa…de la trekking, la surf, la biking, motoreală de teren, lălăit pe plajă, volcano boarding, uitat la păsări (cică birdwatching îi spune), căscat gura pe stradă, călărit sau bălăngănit într-un hamac, poți să le faci pe toate. Deja depinde de tine, de lucrurile care te animează ca să îți faci itinerarul după cum îți dorește suflețelul. Nouă ne plac toaaateee. Adică chiar nu zicem nu la nimic, mai puțin la aia cu birdwatching, că sunt eu cu capul și mi se par înfiorătoare păsările, așa în general… cu ochii ăia rotunzi cu care te fixează ca nebunele… mă ia cu friguri deja. Cred că am văzut prea multe filme… Deci după cum spuneam, ai o gamă foarte largă de activități la dispoziție.
După un studiu mai amănunțit și combinat de pe diverse bloguri, am stabilit ruta cu detaliile care au stat la baza ei:
- Aterizat și cazare o noapte în Managua – am căutat un hotel musai cu aer condiționat și într-o zonă liniștită, nu foarte fancy, că oricum nu stăteam decât o noapte și urma să fim rupți după zbor.
- Roadtrip din Managua, înspre nord, către Matagalpa – patria cafelei, apoi Leon și cazare pe malul Pacificului, la 20 km de Leon, în Las Penitas – unde urma să stăm două zile și două nopți. Am ales un sat izolat, pentru că eram mai încântată să stau undeva pe malul oceanului decât în căldura unui oraș. Bașca ieși mai ieftin pentru 20 de minute de condus în plus. Aici aveam programat vulcanul Cerro Negro, cu al lui volcano boarding, vulcanul Telica și Leon-ul.
- Plecat din Leon înspre Granada – la fel două nopți și două zile. Aici aveam pe listă orașul în sine, care este fabulos, Las Isletas (niște insulițe mici în lacul Nicaragua, formate în urmă exploziei vulcanului Mombacho) și vulcanul Masaya (unul dintre cei mai activi vulcani din Nicaragua). În drum înspre Popoyo era de musai să vedem Laguna del Apoyo (un lac care se formase într-un fost crater vulcanic și acum e transformat în zona de agrement. Mai ca la Vadu așa, nu Mamaia…
- Popoyo și coasta Pacificului – aici am programat două zile de lălăială pe plajă.
- Plecare înspre Ometepe – tot două zile și două nopți, cu hoinăreală pe insulă, hiking pe Vulcanul Concepcion și Madera.
- Înapoiere în Managua – două nopți, cu vizitare oraș.
Stabilit traseul după o tură de negocieri cu jumătatea mea, foarte bine argumentată de ambele părți (man, he is good!), îndelungi cercetări pe Google Maps vis-a-vis de localități și timpul necesar pentru a le parcurge și am trecut la pasul 2, respectiv cazările.
Eu în general merg pe Booking și Airbnb.
Am hotărât, ținând cont de faptul că este o țară nu foarte turistică, că
- să alegem varianta Booking de data asta – pe motivul că e verificată și nu suntem într-o țară în care să ne mai asumăm un experiment în plus
- să alegem toate cazările cu aer condiționat – aici recunosc că panica mea de țânțari a primat în fața costurilor. Diferența între o camera doar cu ventilator și una cu aer condiționat poate merge până la 15 USD/noapte. Prețurile sunt foarte bune, adică la aproximativ 50 USD pe noapte, ai o cazare chiar foarte mișto. Atenție că au luat ce e mai prost de la americani, în sensul în care prețurile afișate sunt fără TVA, care este 14%.
- am căutat cazări la care să se poată plăti cu cardul – din 6 am bifat 5 (bine și așa) – pe motivul de a nu circula cu foarte mulți bani cash la noi
- am căutat cu rating peste 8.5 pe Booking: Nicaragua este tranzitată de mulți backpackeri, pentru care condițiile de cazare chiar nu contează, spre deosebire de sclifosita de mine, care bag de vină la orice.
Rezolvată și problema cu cazarea. Cu închirierea mașinii nu a durat foarte mult, drept urmare eram ready to go. Cu ghiduri citite, lecțiile făcute, uitat un pic la telenovele înainte pentru a ne reaminti limba, cumpărat loțiune de soare, de țânțari, o plasă de medicamente, chiloți de baie, papuci ușori de trekking, update la hărți pe telefoane, tabletă, încărcate baterii aparate foto, făcut și desfăcut bagaje de trei ori. Că de…la mine cu cât e mai mare valiza, cu atât le înfund mai tare, de nu mai încape nici un ac… Nu reușesc domnule să scad nicicum sub 13 kg… Bag papuci, scot papuci, probez, împachetez și tip rulat și împăturit, dar neeee…Nu vrei să știi cum e când plec iarna…Cert este ca eram GATA!
Nicaragua, here we go!
Acest articol face parte din seria Nicaragua. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi aici.
Awesome