Ia Premuzica de unde nu-i
Mă trezesc în lătrat de căpriori, odată cu soarele răsare. Doamne, ce ziiiiii ni se arată…După ce am îndurat ieri, hai că merităm…Cer albastru, ornat de câțiva norișori pufoși. În plan, eu cu Cristi avem un traseu pe Premuzic Trail din Velebit National Park, pe care îl visez de mult timp, căci umblă vorba că ar fi unul dintre cele mai vestite din Croația. Hike-ul e lung pentru a-l rezolva tot într-o singură zi, însă după studieri ale hărții din diverse părți, am decis să parcurgem doar o parte din el, pornind de la Dom Zavizan, spre Rossijeva Koliba prin Vukusic snjeznica (whatever that means) și înapoi spre Zavizan. Ideal ar fi fost de la Zavizan până la Alan, însă asta ar fi presupus să ne lase cineva la Zavizan și să ne preia de la Alan, lucru mai complicat, la momentul respectiv, însă destul de simplu după ce am mai aflat și noi una alta …Să nu mai adaug că în cele din urmă am ajuns să facem un traseu spre Mali Rajnac (Velebit), nici vorbă de Premuzica…Mă rog, hai să nu vă mai lungesc…
Un mic dejun frugal, o cafea pe leagănul alintat de soare și suntem readyyyy! Premuzica, here we come!
Pe sor’mea și Iancu îi debarcăm în Senj, că ei au altă treabă (din aia de oameni normali care ajung în Croația, ce presupune soare, plajă, vizitat chestii vechi și făcut poze). Oricum asta cu chestiile vechi e Iancu’s thing : ) Noi ținem șoseaua sinuoasă în direcția Split până în Sveti Juraj, de unde o luăm spre stânga, pe indicatorul de Velebit. Drumul este absolut spectaculos: în dreapta ta se așterne marea nebrăzdată nici măcar de un val mai acătare, în stânga muntele se ridică pietros și aspru. În curând intrăm în pădure. Voi când veți veni și dați de placa cu Velebit iar asfaltul se termină, e momentul să vă opriți și să plătiți intrarea. Nu se poate plăti cu cardul, iar cu EURO, doar dacă aveți fix, fix. Noi era să o mușcăm și a trebuit să ne căutăm bine de mărunțiș prin buzunare ca să ne lase un domn tare scorțos și încet, să trecem.
De la începutul drumului forestier, care se prezintă într-o formă de zile mari, mai parcurgeți încă vreun sfert de oră până la parcarea amenajată și gratuită de unde încep traseele.
Ne dăm jos din mașină, căscăm ochii la puhoiul de lume, ne echipăm și mai dăm un ochi pe hartă. Deci baby încotro o luăm? “Aaaaaa…uite ce tare că am găsit blogul unui tip care a făcut de aici un traseu spre Mali Rajnac (Velebit) și de acolo o putem lua spre refugiul Rossi și după Rossi la Zavizan”. Timpul cică ne ajungea, direcția era contrară puhoiului, ajungeam de la Rossi spre Zavizan și pe Premuzica, așa că în mai puțin de-un minut am schimbat total prima parte a traseului (voi să nu faceți din astea).
Ca să intrăm pe cărare a trebuit din parcare să ne întoarcem pe drum înapoi vreo 5 minute și apoi pe indicatorul de traseu spre Mali Rajnac (Velebit), punct roșu, prin pădure la dreapta. Marcajul destul de bine evidențiat. Prima parte, de vreo 20 de minute te urcă încetișor printr-o pădure din care odată ieșiți am început cu uaaaaa, ce fain îi 🙂
Cărarea te duce pe curbă de nivel, printre flori galbene și mov. Eram numai noi și ne felicitam de zor, că am luat-o pe aici, că “îți dai seama câți oameni erau pe cealaltă parte?”. Peisajul, asemănător cu Padișul, la acest moment, era grozav: întinderi nesfârșite parcă de muntișori înierbați, punctate de păduri de brazi. La fiece curbă, se deschidea parcă alt tablou și ne cufundam în liniștea ruptă doar de adierea vântului…Vă place ce siropoasă sunt, nu? Desigur că această stare idilică a durat până la primul zgomot de crengi rupte venit din pădurea idilică pe lângă care treceam…”Ăăăăămmmmm…auzi, aici sunt urși?” “Nuuuuuuu, vezi de treabă, tu baby, dar hai că mă uit pe net”. După cca 10 secunde, vine răspunsul gâtuit “Poate ar fi bine să ne grăbim un pic și să vorbim mai taaaaareeeeee” Na bine, și se duse serenitatea mea. În cazul în care nu v-ați prins din prima, da, sunt urși în Velebit 🙂
De la toată emoția asta cu urșii, la prima intersecție de trasee, în loc să o luăm pe marcaj spre dreapta, am luat-o hoha spre stânga, trezindu-ne după vreo 5 minute. Având în vedere că nu ne deviam prea mult de la traseu, depășisem și pădurea problematică, zic hai să continuăm pe aici, că ni ce mișto e. Drept urmare am urmat traseul cu roșu ce ne indica Krasno până la următoarea intersecție de traseu cu Mali Rajnac, unde ne-am redresat pe direcția inițială.
De acolo, am trecut rapid din peisajul de Padiș, în pădurea din Trascău, printre narcise și floricele mov. Urcarea spre Mali Rajnac a fost destul de solicitantă, mai ales că până la momentul respectiv traseul nu prezentase nici o dificultate și cam trăsesem mâța de coadă. Pe măsură ce dobândeam altitudine apăreau stâncile și jneapănul. Ultimii 50 de metri scot untul din tine, dar credeți-mă că merită. Vârful, e un bolovan maaaaare răsărit din jneapăn, pe care ne-am întins care cum. În fața noastră crestele molcome ale Velebitului se înălțau aspre și pietroase, iar în spate, dealurile dinspre Krasno îmblânzeau peisajul. Grozav, ce să mai zic.
Ne uităm noi pe hartă și datorită atâtor abateri de la traseul inițial și a sutelor de poze făcute de anumite persoane (nu dăm nici aici nume) ne dăm seama, că no way in hell să mai ajungem la Rossi azi. Așa că am reconfigurat traseul…pentru a treia oară, urmând să ne întoarcem spre Zavizan direct, însă pe alta buclă decât cea pe care venisem. Zis și făcut, dă-i bocanc la coborâre, trecem pe lângă un grup ce dobândea destul de dificil urcarea, bifez și o căzătură, că alunecasem pe conurile de brad și rapid suntem la intersecția de traseu. Dacă venisem din direcția Krasno, acum am luat-o spre stânga, înspre Lubenovac. Pădurea era magică, nici picior de om, verde tot, mă simțeam ca în Avatar.
Singura mea îngrijorare era faptul că eram pe coborâre destul de avântat și știam că metrii aceia trebuiau recuperați. Nu îmi gat bine gândul că ieșim din pădure, în…drum. Whaaaat? Na, I didn’t see it coming. Ultima parte a traseului spre Zavizan era un drum forestier, nemarcat pe hartă ca fiind drum, lucru ce m-a demoralizat atât de tare încât am băgat o viteză, de Cristi săracul abia se ținea de mine. Acum, viteza asta, n-a fost tocmai un lucru rău, că am recuperat vreo juma de oră. În scurt timp ieșeam din nou din drum și încheiam traseul, atingând tangențial intrarea pe Premuzica pe care reușisem cu succes să o ocolim totaaaal azi. Doamne, what’s wrong with us?
La Zavizan am băut o bere cu un view demențial și cu această ocazie am hotărât că în toamnă, ne mai întoarcem o dată, să pun și eu piciorul pe Premuzica, mama ei de premuzică, că nu imi fu dat să o văd azi. Tot cu ocazia berii de la Zavizan, am descoperit că sunt microbuze care te poartă între Zavizan și Alan, drept urmare am fi putut face fărăăăăăăă nici o problemă Premuzica de la un capăt la celălalt. End of story! (urmarea în toamnă când voi face premuzica).
Mai jos cu verde e Premuzica, cu galben ce ne propusesem noi și cu albastru ce a ieșit ….
Am finalizat seara cu o pizza și un vin urmat de o seară la vila noastră magnifică în care am abuzat la maxim de saună și jacuzzi…atât de maxim încât a picat curentul…în repetate rânduri…Hint: nu utilizați sauna și jacuzzi în același timp ?
Rezumat traseu spre vârful Mali Rajnac (Northern Velebit Park) cu plecare de la Zavizan
- Tură de o zi
- Data parcurgere – iunie 2021
- Dificultate – mediu
- Timp parcurgere – 6 h dus întors, cu pauze
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu sunt porțiuni expuse însă spre vârf sunt unele porțiuni ce necesită atenție
- View – jumătate din traseu este prin pdure, restul în gol alpin cu view
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – nu
- Diferență de nivel +657/ – 657 m
- Tip traseu – circuit
- Cum ajungi – din Senj – direcția Split – Sveti Juraj – Velebit – apoi din parcare te întorci pe drum 5 minute și punct roșu Mali Rajnac. Drumul este asfaltat până la intrarea în parc, apoi forestier în stare foarte bună.
- Aplicații utilizate – Locus Map, Windy Map.
- Semnal telefon – da.
- Pentru cine dorește harta în format GPX, dați un semn pe mail și o trimit
- Vă rog să studiați condițiile meteo, înainte de a purcede la drum
Acest articol face parte din seria Croația. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.