Traseu montan în Munții Trascău: Izvoare – Poarta Zmeilor

Cine n-are Mihai, să-și ia!

Nedumerirea din ochii mei este la fel de largă ca și gardul ce înconjoară stâlpul de traseu spre Poarta Zmeilor, așezat confortabil pe un dâmbuleț, în mijlocul acestui cerc electrificat… Mă uit ca toanta și nu îmi dau seama cum fras ar trebui să ajungem la el? Sărim gardul sperând să nu ne curentăm prea tare? Ocolim? Pe stânga, pe dreapta?… Până una alta, ne mai certăm puțin, că na, așa e când sunt prea mulți lideri cu carte de muncă adunați…

După ziua de ieri, presărată cu ploaie, tunete și muuuuulte oi roșii, am zis, hai că azi ne relaxăm aici pe lângă casă, cu un traseu ușurel. Așa că am rupt patul până pe la 9, cafea, povești, duș, iar cafea, iar povești, că deh, nu le epuizasem. Ne-am echipat și am luat direcția satului Izvoare, la câțiva km de mult mai cunoscutele Colțești sau Rîmetea. În Izvoare țineți drumul principal (oricum e doar unul), fără să faceți stânga, dreapta pe cotloane, iar la ieșirea din sat veți avea la dreapta varianta de cruce roșie spre platoul Bedeleu, sau la stânga, varianta bandă galbenă, spre crucea de la Rogoaze. Noi am urmat indicațiile prietenului nostru, Luci, spre banda galbenă. Am ignorat GPS-ul deși ne spunea același lucru, pentru ca e “doooooaaaaar pentru aitiști” (am încheiat citatul),  și i-am dat la deal cu Jimny pe drumul extrem de accidentat. Mai faceți o curbă mare la stânga, apoi cu atenție treceți de o baltă în care se adună apă și poate fi mocirluță și apoi tot urci până îți vine rău. După vreo 10 minute se vede pe stânga o cruce de piatră unde te poți opri pentru un selfie. Sau să admiri Rîmetea. Sau norii movulii care se adunau. Damn!

Din loc în loc, mai vezi pe pietre marcajul bandă galbenă. În partea de sus a autostrăzii noastre sunt niște bolopietroi de care cu greu și cu mare atenție am trecut, iar la un moment dat se transformă în cărare, moment în care ar fi cazul să vă opriți și să vă dați jos din mașină 😊. Desigur că toată chestia asta poate fi făcută pe jos, însă nouă ne-a fost cam lene, așa că am trișat și am salvat cel puțin o oră de urcat. De unde lăsați mașina, urmați traseul spre Poarta Zmeilor, marcat cu bandă galbenă.

Mno bine…Traseul începe ușurel, prin iarbă și cu soarele orei 12 ață în moalele capului. După cele 5 grade și ploaia de ieri, azi eram blagosloviți cu 25 de grade și amenințarea celor de la MeteoBlue de furtuni, fulgere și alte caractere explozibile care îmi inundau ecranul telefonului. Am făcut ce face orice montaniard înțelept, adică le-am ignorat cu desăvârșire și am purces la drum. Cărarea era împodobită cu floricele albastre și galbene și roz. Mihai murea de cald și încet, încet începea să înțeleagă motivul pentru care subsemnata are în posesie mai multe perechi de bocanci. Că pun pariu că prima dată a zis că sunt fițoasă. Acum, față de voi, pot recunoaște că nu e chiar necesar să ai 6, dar în apărarea mea să știți că trei nu le mai port 😛 iar restul sunt așa: pentru trasee la altitudine joasă, pentru trasee la altitudine ridicată și joși pentru plimbărele prin pădure. Revenim la traseu. Pe cărare tot mergeți până când banda galbenă se va intersecta cu cea roșie sau albastră, moment în care veți părăsi traseul și vă veți muta la dreapta pe cel roșu.

Copaci mai lipsă până la acest punct, așa că ne-am bronzat pe urechi, am invidiat doi călători ce au trecut în sens opus și păreau să se simtă foarte bine în sandale și pantaloni scurți și ne-am tot contrazis cu privire la direcția în care trebuia să o luăm. Doamne, că nu știam care e mai deștept dintre noi …. Traseul trece printr-o pădurice de stejari, unde am făcut un pit stop și apoi tot înainte, până ne-am împlântat într-un gard electric. Ăăăăămmmm…mno bine și acum? La dreapta gard cât vezi cu ochii, la stânga la fel. În centrul spațiului delimitat de gard, niște văcuțe maro, curate, fără coarne și stâlpul ce marca traseul spre Poarta Zmeilor. Nu înțelegeam cum ar fi putut cineva să pună marcajul pe o proprietate privată, saaaauuuu, cei cu vacile să restricționeze accesul la traseu.

“Hai la stânga” zice Mihai

“Mai bine hai la dreapta” zice Cristi

Ok, hai că suntem bine…Eu nu zic nimic, însă recunosc acum cu rușine că Mihai, după doar două ture la munte, nu se ridica încă la nivelul la care părerea lui să fie luată în seamă. Așa că, deși avea o oarecare logică, l-am ignorat și am luat-o în dreapta după Cristi. Și gardul se tot lungea, iar noi ne depărtam tot mai mult de marcaj. Pe după bretoanele roșcate, vacile priveau nedumerite după trei tolomaci ce le tot dădeau târcoale pe dinafară. Mișu tot bombănea în spate, Cristi la fel, eu mai aveam un pic și îi băteam pe amândoi 😊. Îmi scot binoclu să cercetez problema. În dreapta, pe unde insistasem să o luăm ca fraierii (adică eu cu Cristi) no way in hell să trecem de gard, că îmi părea că urcă până la Sfântul Petru. Îl vedeam până în vârful dealului și apoi dispărea la fel de falnic după dâmb. Nici în stânga, în schimb situația nu părea a fi prea roz, căci dispărea într-o pădurice și nu știam zău ce e după.

“Hai să sărim gardul”

“Poate voi” intervin eu cu frica de vaci activată la maxim. Nici nu termin bine, că una s-a și apropiat mai avântat de gard. OMG, astea miros teama. Deeeeci, exclus! Mai bine înconjor dealul ăsta de trei ori și plec acasă în mersul piticului.

“Totuși, nu vreți să mă ascultați?“ intervine din nou Mihai

„ Hai la stânga” …în timpul în care își pleda cauza, identific trei puncte colorate, ce urcau hotărât prin stânga gardului, spre pădure.

“Mihai, să știi că cred că ai dreptate!” “ Hai înapoi!”

Ne întoarcem la punctul de unde am pornit, o luăm spre stânga și ce să vezi! Că pe acolo era cărarea! Păi ce să mai zic…I-a crescut cota lui Mișu, ca acțiunile de la Tesla după ce a lansat SpaceX-ul. I-am recunoscut meritele, iar acum poate să zică și el ceva și să îl și băgăm în seamă 😊. Oricum succesul acesta i-a dat aripi, peste căldura de afară și deja eram în sprint pe traseu. La punctul “vaci”, să fiți atenți că e intersecție de traseu. În sensul în care va trebui să lăsați banda roșie și albastră deoparte și să țineți crucea roșie, ce o ia abrupt și dintr-o dată la stânga.

Traseul va poartă în primă fază printr-un lan de urzici, unde m-am felicitat pentru pantalonii lungi, că de nu, eram reumatism free pentru restul vieții. Știam figura de anul trecut din Trascău, unde mai beneficiasem odată de acest tratament de lux. NOT! După lanul de urzici, intri în pădure unde totul e verde și magic. Și alunecos, dacă ai noroc să fi plouat cu câteva zile înainte. Prin pădure urci cam jumate de oră urmărind crucea roșie. În curând am atins balconul care e de fapt chiar un balcon construit din lemn și ieșit în afara masivului, cu o priveliște spectaculoasă spre Sălciua, Lunca Arieșului și Scăriță  Belioara. Minunat!

Păi la balcon ne-am tras și noi sufletul, am băgat repede câteva poze, să se vadă pentru ce am transpirat, ne-am felicitat că încă nu suntem sfădiți și am cedat locul altora ce ne inundau din spate. Nu am mai mers spre peștera Poarta Zmeilor, care cu această ocazie am aflat că se scrie cu SM 😊, nu de alta dar am fi pierdut altitudine și ne era tare lene. În schimb, am găsit undeva în stânga balconului un locșor cu același view unde am și mâncat și am cules o șleahtă cu trei căței drăguți. De aici aveți două posibilități:  prima și cea mai sigură este cea pe care ați venit. Noi însă văzusem pe hartă o cărare ce o lua din traseul principal cu cruce roșie, care continuă de la Balcoane spre Sălciua, undeva în stânga. Cărarea pe harta făcea o buclă aducându-ne fix în traseul marcat cu bandă albastră pe care urcasem. Singură problema era că chiar și pe hartă lipsea cam un deget de cărare 😊 Evident că am ales acea variantă nu?

Cărarea marcată cu cruce roșie, la un moment dat începe să coboare brusc. Direcția noastră era din acel punct în stânga. Așa că am intrat ca trei bezmetici prin pădure și acăți, încercând să dibuim o oareșicare cărăruță. După cinci minute de joacă de-a zgâriatele prin pui de salcâm, eu repetam întruna că e o idee proastă, Mihai îmi ținea isonul, iar Cristi ne ignora total. Ajutorul divin a provenit de la cei trei căței care bântuiau și ei cu noi, neînțelegând ce fras caută prin tufișuri humanoizii. La un moment dat, i-am văzut pe toți trei dispărând în aceeași direcție, printr-o răritură a pădurii. Hai după ei! Mai tragem o tură de urziceală, daaaar aleluia, am ieșit la lumină. Dădusem în cărare. Și surpriză, avea și un marcaj extrem de vechi, pe cruce albastră. Se vedea clar, după iarba crescută că nu era un traseu prea umblat, dar ne luasem azimutul, GPS-ul ne confirma și el că suntem bine, așa că i-am dat bocanc la vale.

 

Partea asta a traseului este mult mai frumoasă decât cea pe care venisem, așa că ne-am bucurat la maxim de ea. Cățeii ne însoțeau voioși, mai fugărind câte un cal sălbatic sau o văcuță, noi ne făceam poze ca influencerii cu soarele în apus, cu dealurile molcome ce rupeau pădurea de stejar, sau unul cu altul, să nu uităm cum arătăm. Marcajul mai apărea din când în când, însă în oceanul de iarbă, cărarea era destul de evidentă, așa că nu am avut probleme de orientare. În curând am dat în traseul principal și de acolo în 30 minute la mașină.

Mă uit la ceas, eram pe traseu de vreo 4 ore jumate. Traseu ușurel, huh? Mda se pare că nu ne iese trebușoara asta nicicum. Ne-am luat cu părere de rău la revedere de la cățeii cei drăguți, le-am dat de mâncare ce aveam prin traistă și cu un zâmbet maaaaare pe față, am plecat nesfădiți spre casă. De data asta, pe marcate!

Vrei să te țin la curent cu vacanțele și călătoriile mele?
Abonează-te la newsletter


Am citit și sunt de acord cu termenii și condițiile și cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Rezumat traseu în Mții Trascău, Izvoare – Poarta Zmeilor

  • Tură de o zi
  • Data parcurgere – iunie 2020
  • Dificultate –  mediu
  • Timp parcurgere – 5 h (dus întors, cu pauze)
  • View – jumătate din traseu este prin pădure
  • Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
  • Sursă de apă – nu
  • Diferență de nivel  +393/ – 393 m
  • Tip  traseu – circular
  • Cum ajungi – din Alba Iulia – Aiud – Sat Izvoare – La Rogoaze – bandă galbenă – bandă roșie + albastră – cruce roșie – nemarcate – cruce albastră – bandă roșie + albastră – bandă galbenă . Drumul este doar cu mașină 4X4
  • Aplicații utilizate – Munții Noștri și Locus Map
  • pentru cine dorește harta in format GPX, dați un semn pe mail și o trimit

Acest articol face parte din seria Munții Trascău. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

Dacă te interesează toate posturile cu trasee montane, dă click AICI.

Leave a Comment