Ce nu faci pentru o vacanță în Croația
“Nu vă supărați, știți cumva ce se întâmplă?”
“Sistem picat” (cu accent pe I la ambele cuvinte)
“Știți cumva cât mai durează?”
“Nu”
“Știți cauza?”
“Nu”
“La punctul de trecere Nădlac 2 e la fel?”
“Egal” (cu accent puternic pe E)
“La alte vămi din apropiere?”
“Egal și acolo” (același accent puternic pe E)
După atâtea refuzuri, cu accente nebănuite pe diverse vocale, mă retrag cu coada pleoștită între picioare, printre sutele de mașini oprite în vama Nădlac 1. E o căldură sufocantă pentru luna iunie și faptul că toți stau cu motorul pornit cu siguranță nu ajută la răcorire. Suntem norocoșii ce au trecut cu brio de bariera de la Coșevița, însă cu 5 mașini înainte de trecerea vămii în Ungaria au fost opriți, căci sistemul de verificare acte din partea maghiară a picat. Cu alte cuvinte, fuse, fuse și se duse…fără nici un adio sau vreo înjurătură mai colorată, a dispărut de pe calculatoare lăsând în frustrare o coadă de vreo două ore…N-a ajutat prea mult nici conversația minimală cu agenții maghiari (vezi mai sus), nici reclamațiile pe telefon la politia de frontieră, căci de! Suntem consumatori europeni 😛 (nu că ar avea vreo legătură cu situația de fapt). Nici amenințarea cu PRO TV-ul, sau Digi. Stoici, reprezentații politiei de frontieră ne-au răspuns că habar nu au despre ce este vorba și “să nu ne așteptăm ca și partea maghiară să colaboreze și să ofere informații”. Reaaallyyyy? Da ce, s-a dat drumul la războiul rece între România și Ungaria și nu s-a anunțat la știrile de la ora 5? Uite domnule cum ațâță ăștia spiritele…Ț,ț,ț…By the way… PRO-tv-ul și DIGI ne-au ignorat total 🙂 Însă chiftelele mamei mele dragi au picat la fix, că ce să tot faci două ceasuri de nebun prin mașină sau pe lângă.
Cam acesta a fost debutul vacanței noastre în Croația. De unde ne planificaserăm să ajungem în Budapesta în 5 ore și să luam barurile la papuc, am ajuns în 8 ore și am luat perna în brațe. A doua zi, trebuia să mai punctăm încă vreo 5 ore până în Senj (care se pronunță Seni), însă din nou am fost grozav de norocoși și datorită unor accidente de pe lângă Zagreb am fost deviați și am aprofundat frumusețile rurale ale Croației. Adițional acestui eveniment, datorită anumitor persoane, care și-au uitat încărcătorul de ceas acasă (nu dăm nume aici) am făcut și turul mall-urilor de pe lângă Zagreb, însă desigur fără succes, ocazie cu care am mai pierdut încă o oră.
Long story, short, după un road trip muuuult mai lung decât anticipasem, am ajuns și noi în mini cătunul FranciKovac, situat la 20 de km de țărmul mării și localitatea Senj. Desigur și asta, după câteva rătăciri pe drumuri sinuoase și fără semnal.
Pai și din acel punct, ne-a pus cel de sus mâna în cap și a fost totul grozav de bine. Vila minunată, o curățenie aproape ca la mine acasă (nu chiar exact, că eu sunt cu OCD pronunțat), bașca o gazdă extraordinară care ne-a primit cu cireșe, o bere rece, multe zâmbete și un frigider plin de băutură care ”that’s for you guys”. Na, că din astea n-am mai pățit. Nu mai adaug că seara și dimineața, din păduricea din față coborau căprioarele iar soarele colora în portocaliu pajiștea, că n-are rost….
Prima seară am fost ca și copii ce primesc o jucărie nouă…am încercat tot: de la mâncat și băut pe străzile fotogenice din Senj, selfie în port, selfie cu marea, selfie fără mare, sauna, Jacuzzi, etc.
Măi, dar e bine de tot aici…mai că îmi doream să nu se mai gate mini vacanța asta din Croația…
Acest articol face parte din seria Croația. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
