Vârful Peleaga – cel mai înalt din Munții Retezat

Prima dragostea nu se uită niciodată

Dacă m-ai trezi în orice noapte, în orice oră și m-ai întreba “oare cum e traseul până pe Vârful Peleaga?” cred că adormită încă aș putea să îți descriu de-a fir a păr fiece curbă, fiece bolovan mai al dracului, fiecare creastă mai ascuțită…Poate pentru că a fost primul…Aș începe cu drumul spre Poiana Pelegii ce mi-e atât de drag, deși e lung cât o zi de post și îți zdruncină toți neuronii ce au avut bieții curajul să se trezească la 6 dimineața. Ți-aș mai spune că după ce dobândești drumul și lași mașina întreagă, sper, să îți iei doar o singură bluză pe tine, deși îți va veni să îți iei tot dulapul, că afară va fi răcorică, însă oricum te vei încălzi repede, căci banda albastră ce te călăuzește până sus, o ia avântat prin pădure și vei începe să transpiri. Și ți-aș mai spune mai multe, însă ca să nu fac postul ăsta de juma de oră de citit și să te saturi de mine, mă voi rezuma la a-ți aminti că traseul trece pe la lacul Bucura, care, dacă nu știai, e cel mai mare lac glaciar de la noi, iar descrierea lui integrală o regăsești AICI.

La Bucura mă opresc de fiecare dată la Salvamont și dau binețe băieților de acolo, că tare bine le pică, crede-mă. Apoi prin fața refugiului, pe marcaj cruce galbenă. Poți să te abați puțin până la izvor să îți iei apă, căci de acolo până sus pe Vârful Peleaga și ulterior vreo oră bună, nu mai găsești.

Trecem de Salvamont și intrăm într-o căldare mică, mică, cu iarbă atât de verde încât pare ireală. Mă uit în sus și muntele pare un zid de netrecut și neclintit. Cărarea cu ajutorul căreia o să-l dobândim urcă șerpuit pierzându-se prin lespezi, până sus. Bine, bine, hai să lăsăm vrăjeala și să îi dăm bocanc, că avem de croșetat nici mai mult nici mai puțin de 500 de metri până sus pe Vârful Peleaga. Păi după ce treci de căldarea mică, mică, unde de ai noroc vei da de caii sălbatici, ce nu sunt chiar sălbatici, că sunt al lui Nea Vasile sau cel puțin așa se lăuda acum ceva timp și traversezi câteva pârâiașe și iazuri ce vor fi foarte doritoare să îți încerce impermeabilitatea bocancilor, dai de o cărare bolovănoasă, care ce să vezi că începe să urce. Și urcă. Și urcă. Și când crezi că s-a oprit, mai urcă un pic. Eu n-o să te mint și n-o să îți spun că ai ajuns, că n-ai ajuns. Mai ai chiar mult. 

La un moment dat, când se termină cărarea, începe grohotișul, formațiune ce îmi dă niște palpitații mai ceva ca prima întâlnire. Grohotișul în cazul în care nu știați sunt niște sindicate de pietricele mici, mici și afurisite, ce se înțeleg când ți-e lumea mai dragă să o taie de sub tine…moment în care ai două opțiuni…te duci cu ele zână style, încercând să pici cât mai elegant, sau te împotrivești și vei sfârși tot cu ele la vale, împrăștiată style. Recunosc că cele mai spectaculoase căzături pe dos mi-au fost cauzate de blestematul de grohotiș. Well, de treci de grohotiș și ți se pare că nu mai ai mult, ia o pauză și întoarce-te. Să vezi tu ce mișto se vede Bucura de sus și salba de lacuri ce o împodobesc.

Mna după ce îți tragi răsuflarea, o iei la stânga, tot pe urcare, însă de data asta pe lespezi. Care, în cazul în care nu știai, e un grohotiș muuuuult mai mareeeee, unde de fiece dată când ajung îmi blestem cei 5 țanti de picioare ce îmi lipsesc. Vreo 10 minute durează lespezile, după care urcarea se mai îmblânzește și treci iar în cărare, după care, mai inspiră că îți mai dai suflul o dată și gata!

Ai ajuns! Pe cel mai înalt vârf din Retezat, la 2508 m altitudine, al șaptelea din România – Vârful Peleaga de unde cică se vede Dunărea într-o zi senină. Zicală ce după mine e total bullshit…doar dacă ai fumat ceva și atunci probabil vezi și Dunărea și aurora boreală…iar din auroră iese fata morgana pe un unicorn…

Mna după ce te pozezi din toate părțile cu vârf și fără vârf ai mai multe variante de retur

–        O iei în stânga pe bandă roșie, treci de colții Pelegii, coborî în șaua Bucurei, apoi urci pe Vârful Custura Bucurei, ce de fapt e muntele ăla mare și triunghiular ce îl vezi fix în fața ta de la Bucura. Și ca să râdeți de mine bine, mult am crezut că ăla e Vârful Peleaga. Până am urcat și eu și ce să vezi, că nu era ăla. De pe Custura Bucurei, ajungi și pe Vf Bucura și apoi pe marcaj bandă albastră te întorci la lacul Bucura și apoi la Poiana Pelegii.

–        O iei în dreapta pe marcaj cruce galbenă, iar apoi din Șaua Pelegii dreapta în jos pe punct albastru – aici îți spun eu detaliat cum e…

Deci revenim: Dunărea nu am văzut-o, semn că ce fumasem nu era chiar ce trebuie, însă stele verzi de la atâta urcuș au cam început să se arate. După ce ne-am hidratat și alimentat bine, hai napoi, pe alt drum de data asta. Urmărim în dreapta crucea galbenă și banda roșie ce coboară de pe Vârful Peleaga destul de abrupt, în serpentine strânse. Când vă lasă ligamentele, opriți-vă și admirați că habar n-aveți voi ce fain se văd lacurile din Valea Rea, Șaua Pelegii și căldarea cu lacul Peleaga. În max 15 minute sunteți în șa.

Aici, merită o pauză, vă spun imediat de ce. Din șa, urmăriți punctul albastru ce o ia la dreapta și va fi noul reper.

Traversăm un plai înverzit ce e o adevărată binecuvântare pentru genunchii mei. Mai o floricică, mai o poză, mai o capră neagră…Wait, whaaaaat? O capră, uite o capră! Ce faaaaain! Dedicăm primei capre din tura asta vreo cinci minute. După capră și plai, mai băgați o coborâre abruptă ca să nu uitați cum e, ce durează vreo 10 minute. Unde atenție la grohotiș și la alunecările gen zână style. După bucata asta, fiți fericiți căci deși mai aveți vreo oră și ceva bună până în Poiana Pelegii, restul de vreo 400 de metri ce v-au rămas de coborât se vor face lin pe curbă de nivel prin ierbuța verde și jneapăn agățăcios. Aici puteți cânta și voi ceva, că nu e prea umblat traseul și să nu dați nas în nas cu vreun ursuleț. Aaaaa, și neapărat să aveți la voi ciocolată, că după coborârea cea abruptă, veți merge în paralel cu pârâul ce se scurge din Lacul Peleaga și ce să vezi că e plin de marmoțele…

Dacă ați fost harnici, ar trebui să vă întoarceți la mașină după vreo 6 ore și 900 de metri urcați. Și chiar dacă veți avea senzația că treaba asta n-o mai faceți în veci, după ce o să vă treacă durerile de șale, credeți-mă că o veți repeta de fiece dată cu același entuziasm.

Rezumat traseu Vârful Peleaga:

  • Tură de o zi
  • Data parcurgere – iulie 2022, iunie 2014
  • Dificultate –  mediu
  • Timp parcurgere – 6.30 h (dus întors, cu pauze)
  • View – tot traseul oferă priveliște înspre munți
  • Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
  • Sursă de apă – da, la lacul Bucura și ulterior după coborârea din creastă
  • Diferență de nivel  +885/ – 885 m
  • Distanță 10 km
  • Tip  traseu – circular
  • Cum ajungi – din Alba Iulia – Hațeg – Poiana Pelegii – Bucura – bandă albastră. De la Bucura cruce galbenă până pe Vârful Peleaga. De acolo punct albastru, pe retur până în Poiana Pelegii. Drumul este practicabil și cu mașină mică, însă cu o gardă la sol mai înaltă.
  • Aplicații utilizate – Mapy

Acest articol face parte din seria Munții Retezat. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

Vrei să te țin la curent cu vacanțele și călătoriile mele?
Abonează-te la newsletter


Am citit și sunt de acord cu termenii și condițiile și cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Leave a Comment