Vietnam – orașul imperial HUE

Despre temple, dragoni și simetrie

Mă prăbușesc pe o treaptă imperială, ce le-a servit sute de ani la rând dinastiilor Nguyen să își poarte fizicul mărunt înveșmântat în mătase de pe stânga spre dreapta, prin orașul imperial Hue. Căldura de afară e de-a dreptul imperială și ea și aproape că nu îmi vine să cred că de mâine vine potopul.

Întins pe o suprafață de 159 de hectare, conform Wikipedia, orașul imperial din Hue include Palatul, anexele, orașul interzis, canalele și alte chestii total imperiale la rândul lor. Suntem deja de vreo două ore pe aici și în ciuda căldurii absolut sufocante, parcă nu ne dă mâna să ne oprim, că prea minunat e ce ni se arată.

Turul începe de la Rung Dao Bridge ce traversează canalul plin cu apă al orașului cetate. Oare or fi crocodili în el? În canal, nu în cetate. Că dacă sunt în Mekong, aici de ce nu ar fi? Împăratul săracul nu trebuia să se apere și el de dușmani? Și dacă sunt crocodili, oare ce le dă să mănânce? Las deoparte șirul dezlânat al gândurile și revin în prezent. Zidurile mari ce înconjoară cetatea sunt arse de soare și de vreme. În fața lor turiști beți de căldură se bufnesc unii de alții căscând ochii la figurinele cu guri de dragon ce ornează porțile înalte și roșii. Și ferestrele. Și mânerele. Și tot ce poate fi ornat. Damn! Aici trebuia filmat GOT, nu în Croația…Ț, ț,ț, nu și-au făcut temele deloc producătorii ăia.

Trecem de poarta de sud, pe numele ei vietnamej Ngo Mon Gate și intrăm în curtea principală. În față pavilionul central unde împăratul își onora cu prezența imperială oaspeții. Pe dreapta și stânga străjuiesc două clădiri cu specific mandarin. Mă plimb încet, admirând coloanele drepte și simetria ce definește absolut orice în arhitectura mandarină. Dacă ai o ușă, cu siguranță va fi așezată fix în centrul peretelui, iar fix în fața ei va fi o alee, care va duce fix la o poartă, al cărei centru va fi aliniat fix cu centrul ușii. Dacă în dreapta ușii există două ferestre, pot să pui pariu că și în stânga vor exista două, fix la fel și fix la aceeași distanță unele de celelalte și de ușă. And so on…

Orașul interzis, oricât mi-aș fi dorit să îl văd, e în ruine grație războiului și bombardamentelor și se lucrează din greu de câțiva ani la restaurarea lui. Așa că ne mulțumim cu pozele de pe panouri și trecem mai departe prin galeriile refăcute ale palatului Can Canh.

Misterios parcă se deschid obloanele vișinii, spre grădini nesfârșite, de un verde ireal. E o liniște încât îmi pot număra bătăile inimii. Din stânga se aude sacadat țăcănitul unui aparat foto, ce trage cadre după cadre, imortalizând frumusețea delicată a unei femei a cărei vârstă nu o pot intui. Fur și eu pe furiș câteva instantanee.

Galeriile ne scot în fața teatrului și apoi a bibliotecii. Aceeași grijă la detalii și aceeași simetrie. Ne pierdem pe aleile alambicate, umbrite de copaci mari și boltiți, numai bine să dăm nas în nas cu absolut fantastica poartă de intrare în rezidența Truong Sang. Păi dragii mei, dacă asta nu e operă de artă, nu știu zău care o fi. Spuneți voi cum arată minunăția asta, chiar și după incendii, soare, vânturi, ploi și 200 de ani.

În spatele porții e un complex format din palatul Trung Sang, grădini și un lac, unde împăratul își găzduia mama. Ulterior tradiția a fost păstrată și această aripa a orașului a fost utilizată în exclusivitate de împărătese, care rând pe rând și-au arvunit grădinari și arhitecți din cei mai iscusiți ca să pună în valoare bucățica asta de oraș. Acum, n-are legătură cu faptul că sunt femeie, dar să știți că partea asta e cea mai frumoasă ?  Numa zic!

De la Truong Sang, am luat-o încetișor pe lângă lacul presărat cu insulițe și plin de rațe. Abundență din care am dedus că totuși nu sunt crocodili pe aici. Sau or fi, da sunt vegani și mănâncă doar tofu ? În trecerea spre ieșire am admirat grădinile Co Ha și frumoasa clădire a trezoreriei, necuprinsă din păcate încă în procesul de restaurare. Și o autostradă de furnici cu două sensuri perfect coordonată, delimitată și fără coliziuni.

Dacă ți-a plăcut capitolul din HUE, orașul imperial și vrei sa citești toate capitolele, din seria Vietnam, le poți găsi AICI.