Circuit Sasso Lungo
Traffic jam la munte
M-am trezit într-o liniște, cum numai muntele știe să îți ofere. După un mic dejun DEMENȚIAL, un check scurt al vremii care se anunța prietenoasă, încălțată cu bocancii noi de la Salomon, am pornit-o spre mărețele piscuri ale Dolomiților. Azi aveam în plan faimosul circuit din Dolomiti – Sasso Lungo, Sasso Piato.
Ca să ajungi, o iei cu mașina în direcția Passo Sella și faci vreo 40 de minute până acolo. La un moment dat, aproape de Passo Gardena, în Plan de Gralba, este o barieră de care poți să treci doar dacă ți-ai făcut rezervare pe net. În cazul în care nu ai așa ceva, trebuie să știi că accesul este restricționat pentru a proteja parcul de poluare. Îți lași mașina frumos în trecătoare unde este parcare și aștepți autobuzul care te va duce tocmai sus. Noi aveam rezervare, am ieșit curați la verificare și încetuț, prin serpentinele strânse am condus până sus.
Parcăm, ne dăm jos și ne uităm și noi pe unde ar fi traseul. Ca și când am fi putut omite… O mare de oameni mergeau în aceeași direcție. Mă șochez de buluceala asta și mă irit puțin. Ce e aici, frate? Autostradă?
Traseul începe cu un urcuș ușor pe o cărare, care numai cărare nu mai e, că are două benzi pe sens, unde se îngrămădeau copii, căței, bunici și alte vietăți cu două sau mai multe picioare. Într-un disconfort maxim, încercam să-i depășesc pe cei din fața mea, însă la fiecare curbă apăreau alții. Cred că așa rapid nu am făcut un traseu în viața mea. Îmi pierise de tot cheful și nici poze nu îmi venea să fac. După vreo două ore de urcuș în grup totaaaal dezorganizat, începeau să apară munții. În stânga noastră se ridica semeț Marmolada, albit de ghețarul care se întinde până aproape jos în vale. În dreapta Sasso Piato ne întâmpina cu pietre multe și un peisaj selenar. La refugiul Zallinger am făcut o mică pauză de hidratare.
Cu această ocazie am observat cu emoție în suflet că mulțimea începea să se mai disipeze și să o ia înapoi. Traseul continuă ocolind masivul Sasso Piato, pe curbă de nivel. În fața noastră, pe măsură ce câștigam altitudine, se ridicau pereți verticali, despicați de o telegondolă micuța și antică în care nu m-aș fi urcat nici să mă bați. Ajungi la refugiul Vicenza care e la jumătatea traseului. Dacă dorești, te poți întoarce la punctul de pornire cu telegondola, sau este traseu marcat per pedes, direcția Refugiul Toni Demetz -> Passo Sella. Însă mare atenție că e cam abruptă treaba.
Noi, mai ales că eram tot mai puțini pe cărare și în sfârșit după 3 ore simțeam și eu că sunt la munte, am hotărât că mai ducem încă 4 și să ocolim și Sasso Lungo. Peisajul alterna, aducându-ne în fața ochilor pajiști alpine, brodate de jneapăn și pereți inaccesibili de piatră. În scurt timp am ajuns la unul dintre cele mai frumoase refugii, Emilio Comici, unde pe un șezlong confortabil, am sorbit o bere la fel de confortabilă, ce mi-a mai adus ceva viață în picioare, că eram tare vlăguită și amețită fără să identific exact motivul.
Traseul nu e dificil din punct de vedere tehnic, poate câteva porțiuni cu atenție, însă este obositor datorită cohortelor de oameni, mai mult sau mai puțin pregătiți. După ce am coborât, am aflat și noi că este unul dintre cele mai populare trasee din Val Gardena. Duhhhh! Motiv pentru care, la un moment dat am și fost martorii unui accident, soldat cu o lovitură la cap, nu foarte serioasă. Din ciclul ”poți pățî”.
Ziua am încheiat-o la aceeași pizzerie, pentru că merităm, nu? concluzionând că sunt antisocială și nu îmi place să văd la munte prea multă lume. Mno, asta e…
Rezumat traseu Sasso Lungo
- Data parcurgere – iulie 2018
- Dificultate traseu – mediu
- Timp parcurgere – 7 h
- Distanță – 17 km
- View – tot traseul oferă priveliște înspre munți
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă
- Sursă de apă – da, în refugii
- Diferență de nivel +700 m/ – 700 m
- Tip traseu – circuit
- Cum ajungi – din Selva – Passo Sella
Acest articol face parte din seria Dolomiți. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
