În Apuseni îți regăsești sufletul... Munții aceștia, cu vârfurile lor domoale îți spun o poveste despre brazi înalți ce acoperă cerul și nori ce sunt portocalii în apus. Ei pot fi despre ciute sfioase ce mai scot nasul din pădure, amușinând curioase spre șosea... Sau despre cătune înghețate în timp, unde încă ți se mai dă binețe pe uliță. Poate despre râuri repezi și reci, ce ascund păstrăvi aurii. Sau poate despre căpițe fotogenice, ce împodobesc fiece curte...
Munții Apuseni te învață să iei fiece clipă așa cum vine...Să savurezi fiecare moment... Îți șoptesc că poți să privești soarele printre acele de brad o oră întreagă, fără vreo grabă. Că poți să umbli desculț prin rouă, că sigur nu-ți va fi rău... Că poți sta tolănit pe iarbă și să simți pământul reavăn...
Munții Apuseni pot fi cum vrei tu...