Traseu de iarnă în M-ții Făgăraș: Porumbacu de Sus – Cabana Negoiu

Traseu de iarnă cu făinoșag

Crestele sălbatice ale Făgărașului se cațără abrupt în fața mea, scăldate de soare, mângâiate de ceață…O atmosferă lăptoasă cuprinde ușurel norii pufoși și apoi pădurea verde de brad. Sunt pe traseu la Cabana Negoiu, trântită pe un șezlong improvizat pe rucsac și în curând o să mă ia durerea de șale, căci simt zăpada topindu-mi-se pe după pantaloni. Dar mi-e prea bine și prea lene să mișc ceva…așa că mai stau o tură…Poate a trece cu o aspirină și un vin…

Drumeția asta a fost gândită din scurt, căci vremea schimbătoare de sfârșit de februarie, nu mi-a dat prilejul să excelez în organizare. În fiecare zi a săptămânii ba îmi arăta ploaie, ba ceață, ba soare, ba nori. Cine să mai și înțeleagă ceva din nehotărârea asta…Așa că într-o dimineață de duminică, am dat un ochi pe hartă, am hotărât că Făgărașul e cel mai apropiat munte, ne-am suit în mașini și am luat direcția Porumbacu de Sus. Pe drum o ceațăăăăăă, de nu vedeam la trei metri în față. Entuziasmul meu se fâsâia, pe măsură ce ne apropiam de Sibiu și atmosfera era tot mai apăsătoare. Damn! Da, oare cui oi fi greșit așa rău? Trecem și de Sibiu, trecem și de Porumbacu de Jos. Parcă, parcă se mai luminează treaba…Intrăm în Porumbacu de Sus, ieșim în direcția Cabana Negoiu și deodată parcă a aprins cineva lumina. Ceața a dispărut și soarele a început să strălucească cu o ciudă, de nu știam de unde să îmi scot mai repede ochelarii.

Drumul traversează Porumbacu de Sus, spre sud, pe strada principală. La bifurcația din centrul satului urmați strada din stânga, pe după biserică. Sunt indicatoare de direcție spre Cabana Negoiu, așa că nu ar trebui să aveți probleme de orientare. În plus, la ieșirea din localitate va apărea pe copaci marcajul triunghi albastru, care vă va conduce până la Cabana Negoiu. Se poate urca și cu mașină mică, însă nu foarte mult, mai ales dacă e zăpadă mare pe drum. Noi cu Suzuki Jimny am urcat până la cariera de marmură, aflată la vreo 15 km de ieșirea din Porumbacu de Sus. Am fi putut continua încă vreo 3 km, însă ne-a panicat un domn ce se parcase lângă noi „aaaaaaa, eu nu m—aș risca să merg mai departe…d-voastră, cum considerați“. Păi când te ia așa lumea, ce să mai zici…Lași mașina și o iei per pedes…Ca să nu mai vorbesc că la plecare ne-a mai aruncat una peste umăr: „păi acoloooooo parcați? Să nu o găsiți distrusă de pietre, că pică într-o veselie“ Damn! Și altceva domnu? Ceva ploaie de broaște nu se anunță în viitorul apropiat? Nu de alta, dar să îmi iau umbrela la mine, au ba?

Na bine…acum foarte rău nu mi-a părut că am luat-o pe jos, că timp aveam suficient, iar afară era pur și simplu minunat. Până la capătul drumului am mai făcut vreo 30, 40 de minute lălăite. Ne-am pozat din toate direcțiile, că prea bătea sorele frumos și strălucea neaua ca la Oscaruri. Pe drum ne-am intersectat cu puhoaie de oameni, care coborau deja, deși era doar ora 9. Vă dați seama ce ochi am bulbucat, nu de alta dar eram ferm convinși că făcuseră un traseu complet, de la Cabana Negoiu. Cam la al doilea grup ne-am prins că dormiseră sus. Duhhhh!

De la capătul drumului forestier începe traseul propriu zis. Găsiți acolo și o mică parcare pe partea dreaptă, însă mai mult de 4, 5 mașini nu încap și nici loc de întors nu prea e. Hike-ul începe în stânga destul de abrupt, în serpentine. Un indicator pudrat, ne arată maxim două ceasuri până sus, la cabană.

Datorită gheții adunate,  simt nevoia să îmi pun gheruțele, Doamne dă-i sănătate celui care le-a patentat, că bună treabă a știut să facă și hai la deal. Primul sfert de oră a scos celulita din mine, lenea din Cristi și bombăneli în barbă din restul grupului. Pe care am decis cu muuultă înțelepciune să le ignor, nu de alta dar pădurea era magică cu M mare. Printre copaci zăpada troienita părea vată pe băț, iar soarele se zbătea să intre prin cetina de brad. Pe unde reușea, topea neaua troienită pe ramuri, iar aceasta se prăbușea în jos într-o ploaie de fulgi. Sau cascadă…depinde de cantitate. La cum vă povestesc acum poate părea destul de idilic tabloul, nu? Chiar a și fost, până când am nimerit o ploaie din asta idilică în cap…not fun! Păi dacă nu mi-a intrat zăpadă idilică pe sub first layer, mid layer, până la izmene layer…Bașca un cubuleț de gheață din ploaia idilică m-a plesnit cu ciudă peste degetul mic, de mi-a învinețit o venă. Foarte idilic m-am simțit, vă spun cu mâna pe inimă.

Din loc în loc, la câte-o curbă, pădurea se rărea și apăreau falnic crestele ascuțite ale Făgărașului, făcându-mi inima să tresalte de anticipare. Traseul tot urcă pe triunghi albastru și când tu ești aproape de plictiseală, iar alții de epuizare (nu dăm nume) și mai că dau să renunțe, asta după ce ți-au urat în gând tot felul, gata! Ai ajuns.

Cabana tronează falnic la limita golului alpin, acoperind parțial vârfurile înzăpezite. Am dat binețe unui cuț drăguț și măricel care ne tot bodogănea, lăudându-l că ce bine apără el proprietatea, am trecut de cabană, căci prea era puzderie de turiști și ne-am aciuat fix în fața refugiului Salvamont, părăsit acum. Doamne, Doamne, frumos mai e aici!

Sub soarele arzător, am trecut în revistă Vârful Șerbota, Custura Sărății și Vârful Negoiu, punându—mi neapărat pe listă un hike în toamna asta până acolo. Păi dacă de aici de jos se vede atât de minunat, de sus cum a fi, oare?

Trebuie să știți că aici la Cabana Negoiu e intersecție de trasee: în dreapta ai crucea albastră care te duce spre Șaua Scării și Cabana Suru. Tot în dreapta poți ajunge pe bulină roșie la Cabana Bârcaciu, care din punctul meu de vedere e cea mai curată cabană montană din România în care mi-a fost dat să stau, sau pe bandă albastră pe Vârful Șerbota. În stânga, e doar traseul de vârf, triunghi albastru care te călăuzește pe aeriana Cărare a Zmeilor, prin Șaua Cleopatra, până pe Vârful Negoiu, care, se știe, e al doilea ca înălțime din România.

Ne-am relaxat la plajă, am tras un milion două sute cinzeci de poze, atât era de frumos, am socializat cu niște domni tare cumsecade din Sibiu, care ne-au mai împărtășit ceva trasee ce merită a fi făcute în zonă și apoi am stat și în liniște vreo cinci minute, să vedem cum e…Not easy, believe me, că aveaaaaam o limbarițăăăăăăă…Mna, așa e când ești la munte și e strașnic de fain. Toate astea până când ceața ce ne-a dat de furcă dimineața, ne-a ajuns din urmă și a învăluit crestele într-o mare lăptoasă, de nu mai vedeam, neam!

Time to go back!

La vale a mers muuuult mai ușor ca la deal. După maxim o oră am atins capătul drumului forestier, de unde mai avem oleacă până la cariera de marmură, unde lăsasem mașina. Desigur că acesta a fost momentul în care l-a bodogănit Cristi pe panicatul ce ne sfătuise să parcăm mai jos. Acum, trebuie să recunosc că și mie mi-ar fi fost mai la îndemână, dar asta e…fusese ziua asta atât de minunat pozitivă, încât chiar nu mai conta încă o juma de oră de mers. Feng shui-ul nu mi l-a clătinat nici vizita ulterioară la Păstrăvăria Albota, unde un chelner a fost atât de drăguț încât aproape ne-a țâpat afară, că am îndrăznit noi patru persoane să ocupăm o masă de opt. Și nici mâncarea nu a fost chiar extraordinară. Ocazie cu care el s-a lins pe bot de bacșiș, iar eu am jurat că nu mai calc acolo în veci! Na, când mă setez, mă setez! Una, peste alta, acest traseu de iarnă spre Cabana Negoiu rămâne unul dintre preferatele mele!

 

Vrei să te țin la curent cu vacanțele și călătoriile mele?
Abonează-te la newsletter


Am citit și sunt de acord cu termenii și condițiile și cu prelucrarea datelor cu caracter personal.

Rezumat traseu în M-ții Făgăraș: Porumbacu de Sus – Cabana Negoiu și retur

  • Tură de o zi
  • Data parcurgere – februarie 2021
  • Dificultate –  ușor / mediu
  • Timp parcurgere – 3.30 h dus întors, cu pauze
  • Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
  • View – traseul este integral prin pădure, însă la Cabana Negoiu există view spre crestele Făgărașului
  • Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili, parazăpezi
  • Sursă de apă – da, la intrarea pe traseu și la Cabana Negoiu
  • Diferență de nivel  +818/ – 818 m
  • Tip  traseu – liniar
  • Cum ajungi – din Alba Iulia – Sibiu – Porumbacu de Sus – cariera de marmură – cca 2 ore. Drumul este asfaltat până în Porumbacu de Sus.  De acolo, până la cariera de marmură este drum forestier, ce necesită 4×4.
  • Aplicații utilizate – Mapy
  • Semnal telefon – da, la cabană
  • Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum

Acest articol face parte din seria Trasee Montane în Munții Făgăraș. Dacă vrei să citești despre toate traseele postate le poți găsi AICI.

Leave a Comment