La mulți ani traseunemarcat! Să crești mare!

Am făcut un an de bloggăreală și mi-am dorit să împărtășesc cu voi acest moment. Să vă spun cum a fost și cum arată asta în cifre:

• 85 de postări (86 cu cea de față)
• 1137 de fotografii
• 42321 cuvinte
• 10 țări
• 4 continente
• 12 trasee montane
• 5368 de omuleți care mi-au citit postările sau s-au plictisit de moarte, nu am de unde să știu că nu e așa deștept Google Analitics
• 2089 de omuleți care mă urmăresc în Social Media fie că le place ce scriu, fie de curiozitate că scriu prea prost, nici asta nu am de unde să știu

Nu știu nici dacă cifrele de mai sus sunt mari sau mici, sau normale sau mai puțin normale. Nu știu în cercurile de bloggeri profesioniști ce cifre se poartă și dacă ar trebui să îmi ascund capul de rușine în unicul ghiveci din balcon în care am plantat un brad (l-am primit cadou, ce vreți și nu am știut ce să fac cu el… e temporar, da?) sau ar trebui să sar în sus de bucurie. Dar oricum ar fi sunt ale mele și cu ele defilez. Mi le asum 100%, că am contribuit singurică.

Nu vă ascund că în tot acest an am avut momente în care susținerea voastră m-a încurajat maxim să vă împărtășesc ce am trăit, dar și momente în care mi-a venit să las totul baltă pentru că mi se părea că efortul meu nu își găsea  scopul. Am avut momente în care mi s-a părut că dau pe afară de talent și m-am împăunat ca un fazan, dar și momente de mediocritate crasă în care îmi venea să dau shut down la tot. Eram tare arogantă în trecut față de alți bloggeri, pentru că nu vedeam efortul din spatele unui text scris ca lumea. Mi-au picat tare jos stelele de atunci și îmi cer scuze comunității virtuale de omuleți care reușesc să ducă prin muncă proprie un site. Not easy, my friends!

Am trecut cu blogul prin tot felul de transformări, unele perceptibile pentru voi, altele mai puțin. În naivitatea mea credeam că o să mă apuc de scris și asta e tot… Pfuuuui cât de departe de adevăr eram. Ani lumină! Fluxul la mine se desfășoară cam așa:

Faza 1 : îți creezi feng shui-ul, aprinzi o veioză, îți pui un pahar de vin, te lași în voia amintirilor și aștepți să îți vină ideile – și aștepți – bombăni că nu ai inspirație – mai aștepți – mai dai o geană pe Insta, mai bei o gură de vin – vine inspirația – scrii două propoziții și deja te crezi demnă să scoți o carte – scrii iar – ștergi că nu sună bine – scrii iar – verifici – corectezi – pleacă inspirația – mai o geană pe Salomon la bocanci și încă o gură de vin – scrii iar – iar verifici, iar corectezi – bombăni că nu ai văzut greșelile – termini în sfârșit – adaugi diacritice – verifici iar – urci postul pe blog – îi mai dai o verificare și mai găsești două greșeli – bombăni iar că nu ești atentă

Faza doi : iei pozele la rând – îți dai seama ce fotograf prost ești și ce greșeli de începător ai făcut – modifici fiecare poză în parte, poate dregi busuiocul în Photoshop – urci pozele pe blog – începe să se roșească banda de upload că ai uitat ca o toantă să redimensionezi poza – poate e de la vin – o iei de la început – după ce transpiri bine două ceasuri și s-a gătat și vinul reușești să urci în sfârșit pozele – mai o geană la bocanci că e reducere și la Salewa – clasezi pozele și le integrezi în post – cu ocazia asta, mai vezi trei greșeli gramaticale și bombăni iar că nu le-ai văzut dinainte – încă o geană la Salomon că sunt mai ieftini decât cei de la Salewa

Faza trei: SEO – asta e cea mai distractivă. NOT! Păi când am ajuns aici vă mărturisesc că m-am simțit tare toantă. Neuronul meu s-a zbătut, s-a pus pe o dungă și a decis să play dead, poate îi dau pace așa. Tot felul de denumiri ca slug și meta description și snippet și PA și DA m-au bombardat și toate mi se păreau că mă ceartă. Nu aveam nici cea mai mică idee ce Doamne iartă’mă înseamnă fiecare (nu că acum aș fi cu mult mai luminată) și la ce folosesc, așa că în primă fază am făcut ce ar face orice om responsabil și sănătos la cap și le-am ignorat total. Ca și când nu ar fi existat… da, ce! Îmi exploda blogul dacă nu le completam? Desigur că trebușoara asta nu a ținut prea mult, mai ales că aveam în centrul paginii, chiar înainte de postare, o bulină care niciodată nu era verde. Chiar dacă eram tare tută la SEO, nu a fost chiar greu să îmi dau seama că dacă bulina vieții e roșie, sigur nu e de bine. Așa că m-am apucat de citit, ca să descifrez bulina… asta a fost o maaaaare greșeală! Trebuia să rămân ignorantă. Acum, nu numai că nu m-am deșteptat prea mult, dar și realizez câte lucruri ar fi trebuit să fac și nu am făcut. Fain, nu? Așa că, după un an, am decis să investesc niște bani și să caut un specialist, că partea asta nu e de mine. Nu l-am găsit, încă, dar vă țin la curent. Până una alta, mi-a trimis un tip tare cumsecade cu care poate voi colabora un fel de audit al blogului. Primul lucru pe care l-am sesizat era că am 443 de erori. Am închis repede atașamentul, că nu voiam să îmi stric ziua de azi. Intru eu mâine, poate dispar erorile între timp…

Revin… Păi și după ce treci de fazele 1, 2 și 3 ai și tu așteptări ca omul, să îți fie citite posturile. Îi dai drumul la post și pe FaceBook. Și freci refreshul la Analitics până i se face rău și termini bateria telefonului, dar traficul rămâne tot la 21 de useri. Păi și prima dată cobori Sfinții, după aceea te biciuiești că habar nu ai, iar apoi vine acceptarea și momentul în care îți spui că asta e, ai încercat, nu ești dăruită de Cel de Sus cu atât de mult har în ale scrisului și intri în grevă de postări, inspirație și bloggăreală.

Dar în timpul grevei, fără nici o logică, la un moment dat primești un mesaj, sau te întâlnești cu cineva care îți spune ce mult apreciază blogul tău. Și parcă răsare soarele și nu te mai simți așa mediocră și ca să te validezi mai citești și tu din posturile tale, te bați pe spate admirativ “Damn! că sunt chiar faine” și nici că-ți mai pasă de bulina ce nu e niciodată verde, sau de meta data ce nu e niciodată suficient de scurtă, sau de locul blogului pe Google ce e foarte departe de pagina 3. Și scrii pentru acea unică persoană căreia îi place.

Așa că, ție, celui care citești acum ce am de spus, îți promit că indiferent de culoarea bulinei și de cele n’șpe sute de erori, o să ne vedem tot aici peste încă un an. Îți mulțumesc!

La mulți ani traseunemarcat.ro! Să crești mare!