Virginia și căsuța cu veverițe
Cu drumul până în Brighton, Virginia nu vă voi plictisi prea mult. Având în vedere că ziua era oricum de road trip, am planificat și un scurt detur la un outlet. Însă drumul a fost muuuuuuult mai lung decât anticipasem, datorită traficului și noi ne-am întins muuuult mai mult la shopping decât am previzionat, că de, când vezi reduceri de 70% la Columbia bagi ca prostul în coș haină după haină, așa că în loc să ajungem în jur de ora 17, am ajuns la 23 rupți de oboseală. Când am parcat și am deschis portbagajul mașinii ne-a luat groaza pe amândoi realizând că toate plasele alea trebuiau să încapă în bagajele deja cam pline. Și pentru că la noi e foarte sănătos să lași pe mâine ce poți face azi, am zis să nu ne batem capul de acum și am închis portbagajul la loc. Problemă rezolvată 😊
Brighton este un sătuc mic, situat lângă parcul național Shenandoah, la o oră de Washington. Îl alesesem tocmai pentru această poziție. Căsuța cu veverițe am găsit-o pe AirBNB, aparținea unei doamne tare drăguțe pe numele ei Patti și era un apartament separat de casa doamnei, construit deasupra unei magazii. De când călătoresc am în fiecare locație câte o cazare care mi-a rămas la suflet. Ei bine asta de aici a avansat puternic în top 3.
Am intrat în casă, în living fuseseră lăsate aprinse veiozele și șemineul, iar în dormitor m-a întâmpinat aceeași atmosferă primitoare, soldată de cel mai mare pat în care mi-am așezat fizicul vreodată. În primul rând că îmi trebuia scăunel să mă urc și apoi era laaaaat, de încăpeam cu tot neamul meu în el. Mai avea doamna un pick-up cu discuri și vă dați seama că am lăsat în mijlocul casei toate bagajele grămadă și direct am pus un disc. Mi-am amintit de toți anii când veneam de la școală și îmi puneam muzică pe pick-up-ul lui taică-meu cu Compact. Făceam un chef la ora 12 la amiază cântând toate piesele de nu mă mai suportau vecinii. Poate și datorită faptului că alegeam să compensez lipsa totală a vocii cu volumul ridicat al pick-up-ului. Am cercetat noi toate colțișoarele căsuței noastre și eram așa încântați, că ne-am așezat și hainele în dulap și nu ne mai venea să punem la dormit. Dar și când ne-am puuuuuuus… Pfuai… cel mai bun somn de când pusesem piciorul pe pământul făgăduinței.
Dimineața ne-am trezit în ciripituri de păsări. Curioși am ieșit afară, că seara nu văzusem mare lucru. Ne-a întâmpinat o pădure cu copaci răsfirați, printre care sorele palid strălucea timid. O puzderie de veverițe împânziseră pădurea și zgomotul de frunze uscate deranjate de goana lor era acompaniat de cel al ciocănitorilor care lucrau din greu la ceva proiecte de anvergură. Ne-am făcut o cafea și ca americanii, în pijama, am ieșit pe terasă cu cafeaua aburindă în mâna, savurând din plin frumusețea locului.
Restul zilei am petrecut-o pe viteza a doua. Adică ne-am dus la Wallmart să ne facem niște cumpărături și am căscat ochii ca proștii la câte pot să existe într-un magazin. Adică sunt magazine și la noi frate dar nu cu atâtea chestii. La capitolul mâncare, numai prostii au inventat în toate combinațiile posibile, bune ca naiba și cu calorii cât China. De exemplu sandwich de biscuiți sărați cu unt de arahide, cartofi prăjiți cu sos de brânză și bucățele de bacon prăjit, smart water cu gust de rodii cică, dar dacă mă întrebați pe mine mai degrabă avea gust de aspirină, pizza cu spanac, cu cartofi sau cu aripioare de pui… Și toate în cantități industriale. Nu puteai să cumperi o apă mică, decât în bax de 24 de sticle. Mare atenție că au o grămadă de chestii pentru salate, sau mic dejun, gata tăiate și pregătite, însă prețul e de 3 ori mai mare decât dacă ți-ai lua același lucru nepregătit. Marketing, ce vrei.
Apoi am luat micul dejun la un dinner American, ne-am plimbat cu mașina prin împrejurimi, am zăcut pe terasă și pe canapea, eu am mai scris la blog și am ascultat muzică.
Zona e minunată. Totul foarte verde, casele frumoase, cu ancadramente albe la ferestre și uși, cu pridvor în față, toate fără garduri și toate pitite printre copaci. Din loc în loc ferme de vaci ce erau foarte negre și foarte curate și herghelii de cai. În zare se înălțau vârfurile stâncoase din Shenandoah. Care nu va imaginați că sunt Munții Stâncoși. Vorba lui Cristi, pe terasă la Doda suntem mai sus (Doda e un cătun în Padiș, unde părinții lui Cristi au o cabană).
Ne plăcea atât de mult că deja regretam că nu alesesem să stăm mai mult de 4 zile. Am studiat prognoza și am hotărât că a doua zi dăm o fugă până în Washington iar în celelalte mergem la hiking. Cu planul făcut, în sunetul șemineului și în acorduri de discuri vechi am adormit, gândindu-mă că primul lucru pe care îl fac când ajung acasă e să îmi cumpăr un șemineu. Poate găsesc la reducere, că oricum vine vara.
