Fearestra Mare – a doua oară cu noroc
“Ileanăăăăăăăăăăăă, stai tuuuuuuuu Ileanăăăăăăăăă, tuuuuu!“ urechea stângă îmi amorțește de la decibelii eliberați, iar cea dreaptă intră rapid în grevă, ca să nu aibă biata, soarta celei dintâi. În mai puțin de 5 secunde îmi țiuie capul…
“Tu Ileanăăăăăăăă, n-auzi tu Ileană? Stai!” vine al doilea țipăt.
“De aș fi Ileana, nici eu n-aș sta, să știți” îl aud pe Cristi lângă mine…
Pufnesc în râs și încerc să-i dau ignore creaturii urlătoare, plângându-i de milă Ilenei, că sigur viață bună n-are amărâta. Suntem în Fereastra Mare a Sâmbetei, pe traseu spre Vârful Slănina, la fix 3 ore și 50 de minute de la barieră, punct unde am lăsat mașina și bucată ce a decurs cam așa:
Trezit la 5.45, plecat la 7.00 din Alba, ajuns la 7 și vreo jumate la benzinăria Mol unde am stat după o cafea vreun sfert de oră că cică se făcea schimbul de tură…ce n-am înțeles a fost de ce n-au putut să vândă cafeaua…făceau stocul la boabe, sau cum? Long story short, am plecat fără cafea și bombănind. În Sâmbăta de Sus am ajuns după vreo oră și 45 și am intrat foarte încrezători pe drumul forestier, pe care data trecută reușisem să îl parcurgem până la pod, însă ne-am împlântat la fel de încrezători într-o mare de mașini, căci, ce să vezi bariera era închisă. Traseul ăsta părea cumva că ne pune piedici…prima dată încercasem să îl parcurgem în iulie 2021 și renunțasem din cauza vremii, mai jos de cruce, acum nu găseam cafea și era și bariera închisă…Mă uit la cer: nici un nor! ‘Tu-i sorele ei de fereastră că tot o dobândesc eu azi!
Pitim Jimny între două mașini. Atât de bine am pitit-o, încât Cristi nu a reușit să se dea jos pe ușa șoferului ci pe cealaltă, mișcare ce o s-o plătim scump fix 8 ore de-acum încolo, dar pentru asta trebuie să aveți puțintică răbdare.
La 10.00 luăm cărarea la bocanc, pe semn triunghi roșu. Până la Cabana Valea Sâmbetei am dat de surprinzător de multă lume și am făcut surprinzător de puțin, mai exact 1 oră și 7 minute. Traseul până acolo nu e solicitant deloc. Doar o urcare ușurică prin pădurea plină de ferigi verzi și copaci avântați spre cerul fără pată. La Cabana Valea Sâmbetei pauză de-un sandviș, că din cei 1300 de metri dobândisem doar vreo 500 și n-aveam în plan să leșin tocmai azi. De la Cabana Valea Sâmbetei urmăriți triunghiul roșu și uitați-vă bine în față că în șaua aia maaaaare, mărginită de doi colți, mai exact Colțul Bălăceni în stânga și Vârful Slănina în dreapta, e Fereastră Mare a Sâmbetei.
Cărarea e clară și am parcurs-o bombănindu-i pe cei ce care își construiesc o altă cabană lângă cea veche și au făcut un dezastru și invidiindu-i pe cei ce au venit cu cortul și și-au găsit niște locuri tare mișto. Până treceți râul Sâmbăta, treaba merge pe drept prin stânga unei stâne. La Sâmbăta am trecut fără probleme apa, am inspirat și am expirat și dă-i să sune. Păi dacă nu mi-am suflat plămânii afară preț de vreo 30 de minute, să-mi ziceți mie ciuciulica. Însă pe zicala „ușor poate oricine și noi nu suntem oricine” am dobândit segmentul ăsta care urcă destul de abrupt prin pădure și ulterior prin jnepeni pe o cărare, nici prea largă nici prea strâmtă, suficientă încât să te trântească cu dosul de pământ de nu ești atentă. Undeva la jumate, luați o pauză de oxigen, ca să nu vedeți stele verzi și dați un ochi în spatele vostru să vedeți ce grozav se vede cascada ce izvorăște de undeva de dedesubtul Muchiei Drăgușul. Trecuți de cascadă, pădure și jneapăn, am mai pus de-o pauză de oblojit răni făcute de branțuri noi, unii, trimis poze la anumite persoane ce lipseau ca să le fie ciudă, alții și dat iama în lanurile de afine.
Traseul continuă bolovănos deja și în curând ajungeți într-o porțiune aproape plată unde vă veți intersecta cu traseul punct roșu ce o ia în stânga spre Cheia Bandei. De aici priveliștea spre Colțul Bălăceni, numit și Matterhorn-ul României, e absolut spectaculoasă.
Trecem de intersecție și dintr-o dată o rafală de vânt, mai să mă ia de pe picioare. What the…continui preț de câțiva metri când a doua, îmi zboară șapca din cap și ochelarii ancorați pe ea. Mno, stai tu Rozi, că s-a mâniat Făgărașul pe noi. Traversăm căldarea pe urcare ușoară în rafale din ce în ce mai puternice, ce veneau din neant la câteva minute distanță. În timp ce mă apropii de peretele de urcuș final, mă întreb, dacă aici unde e ferit îi dă așa, oare cum a fi în creastă? Ajungem la ultima bucată, unde pe o cărăruță mică, mică, am urcat niște pietre mari, mari, fără să ne dăm seama cât e de abrupt. Din timp în timp, mai dădeam o privire în jos și mă lua cu amețeală când vedeam în zare Cabana Valea Sâmbetei, gândindu-mă că fix acolo tre să și coborâm…încă 10 minute și suntem sus.
Pun bocancul în șa și nu reușesc să mă îmburic să văd cum e dincolo, că mai încasez o palmă de vânt de am rămas fără aer. Damn! Nici o șansă să ne așezăm în creastă, așa că am găsit o stâncuță protectoare cu view înspre Căldarea Sâmbetei, că în partea aialaltă ne muta uraganul. Iar pe când ne savuram noi masa liniștiți, ce să vezi că “Ileanăăăăăăăăă, stai tu Ileanăăăăăăăă”
Remember, that, da?
De multe ori tot stau eu și cuget ce dracu caută anumite persoane la munte…n-am încă o concluzie să vă luminez, așa că încă mai stau…și încă mai cuget.
După beleaua cu Ileana, care să știți că n-a scăpat săraca de maimuța urlătoare ce ne-a făcut urechile praștie, ne-am luat toate hainele din rucsac pe noi, să nu ne spulbere vântul și cu curaj ne-am îndreptat spre Vârful Slănina, pe marcaj bandă roșie. Prima dată un pic de traffic jam, că am dat fix într-o stână cu un cioban tare guraliv și urlător. O fi vârful asta de vină, ce să zic…
Cu răbdarea cu care treci marea, am trecut pe o urcare nici grea, dar nici ușoară și de stână și din greșeală și de vârf, că nu era marcat deloc. Doar ne-am pomenit că începem să coborâm. Deci pe logică, de urci, apoi coborî, vârful e dus. Dar nu mai conta, că ajunsesem pe șaua dintre Vârful Slănina și Fereastra Mică a Sâmbetei ce e ceva de vis. În dreapta ai panorama spre toată Valea Sâmbetei și Drăguș, în stânga spre Valea Rea, în spate și în față creasta Făgărașului. Traseul aici se domolește destul de mult și muchia e lină.
Asta până la refugiul din Fereastra Mică, loc în care de vreți să faceți traseul ca noi, trebuie să o luați fix în dreapta. Da, da, pe hornul ăla urât și abrupt ce îl vedeți mai jos.
Marcajul ar trebui să fie triunghi galben, însă e destul de șters. Cu puțină atenție însă, urmați cărarea, ce datorită oilor ce pe aici urcă și coboară, e destul de bine evidențiată. Mna hai să vedem…hmmm…ce faaaaainnnn…să începem cu un grohotiș, plăcerea mea de fiece dată. V-am mai spus eu oare că grohotișul e unealta Satanei menită să te dea cu dosul de pământ? Păi de nu v-am spus, vă spun acum. Panta e așa înclinată încât am senzația că de mă dezechilibrez o țâr, ajung în vale muuuult mai repede decât am estimat. Măcar nu mai bate vântul, ce să mai zic…undeva la vreo 10 minute de șa dăm nas în nas cu un neamț și fiu-su, ei fiind pe urcare.
„mai avem mult abruptiș din ăsta, domnu’?“
„păi vreo 100 de metri e tot așa rău“
„de fapt vreo două sute, se corectează, rapid” nu cumva să ne dea informații eronate. Neamțul tot neamț…îmi amintesc de cei pe lângă care trecusem în hornul din Parângul Mare, ce ne mințiseră că nu mai avem mult. Așa puțin mai aveam, că de la ultimul mincinos cu care ne intersectasem am mai făcut fix vreo două ore.
Ne luăm la revedere, noi cu atenție să nu picăm în bot, el în patru labe, încercând să ajungă sus. Mna și ce să vezi că vreo 150 de metri a mai fost așa. Apoi se mai domolește treaba și InshAllah dispare grohotișul ăsta de belea. De acolo, continuați printre floricele galbene, până dați de jnepeni.
Încă o coborâre domoală, apoi traseul o ia din nou avântat de data asta, fără pietricele, spre râul Sâmbăta, unde va trebui să traversați ambele fire de apă și să vă mutați pe bulină albastră. Urmează stâna, Cabana Valea Sâmbetei, drumul, bariera, mașina.
Fix după 8 ore și 6 minute dăm cheie. Pauză. Dăm din nou. Pauză din nou.
„Am rămas fără baterie“ îl aud pe Cristi
Noi “ ha, ha, ha” ce glumă bună
“Mna stai să vezi că e serios“
Ai ce faaainnn…semnal ioc, cabluri ioc. Țineți voi minte ieșirea lui Cristi pe scaunul pasagerului din mașina pitită? Mna aia a fost beleaua…că cinevaaaaa…dar nu dăm numeeeeeee, nu a stins farurile. Mna asta nu reprezintă neapărat o problemă, că mașinuca draga de ea țiuie ca toți dracii când deschizi ușa, de ești uituc. Dar ce să vezi că țiuie doar la portiera șoferului. Pam, pam! Ați înțeles acum da?
Mna, buba era cât casa, că eram destul de departe de stațiune și n-aveam nici semnal. Așa că ne-am repartizat pe sarcini, în sensul în care eu cu Ioana am rămas ca două zâne neajutorate lângă mașină și am oprit pe toaaaaaatăăăăăă lumea ce trecea, da de, da de, are vreunul cablu, iar Cristi a plecat în lumea largă spre civilizație, să rezolve problema. Long story short, a fost 1-0 pentru Cristi că eu cu Ioana n-am avut succes la mașini cu cablu. Doar la băieți drăguți, dar asta e altă poveste…Acum nici succesul lui Cristi nu a fost deplin, că domnul ce a fost extrem de binevoitor și a venit să ne ajute avea niște cabluri cam praștie, ce probabil n-ar fi reușit să încarce nici măcar un telefon. Așa că ne-am lansat fără motor, doar din inerție la vale, experiență din care am învățat că fizica e reală și dacă mașina ta nu mai are viteză, poți să o miști din interior prin hâțânare…hehehe! nu știți ce e aia, nu? Când sunteți la nevoie dați-mi mesaj și facem un live…
După hâțânarea menționată, am mai bifat vreo 30 de minute până să ne dumirim că acele cabluri sucks, încă vreo 5 până am găsit altele și încă vreo 10 până eram funcționali din nou, în drum spre Alba.
Undeva la 11 eram în pat, întrebându-mă de Ileana a fi bine, dacă neamțul a ajuns în creastă, de mai bate vântul și acum la fel de tare și dacă soarele va fi atât de clar și mâine, ca și azi. Și după 8 ore de traseu încă 8 de drum și așteptări, 1500 de metri urcați, sute de oi depășite și zâmbete fără număr, am adormit liniștită că în sfârșit biruisem Fereastra Mare a Sâmbetei.
Rezumat traseu: Sâmbăta de Sus – Cabana Valea Sâmbetei – Fereastra Mare a Sâmbetei – Vârful Slănina – Fereastra Mică a Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei
- Tură de o zi
- Data parcurgere – august 2023
- Dificultate – mediu/greu
- Timp parcurgere – 8 h dus întors, cu pauze
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – traseu cu urcare continuă și susținută până pe Vârful Slănina. Coborârea din Fereastra Mică a Sâmbetei se face pe un horn destul de abrupt.
- View – traseul este prin pădure până la Cabana Valea Sâmbetei, apoi se intră în gol alpin cu view spre crestele Făgărașului.
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – da, la cabană
- Diferență de nivel +1351/ – 1351 m
- Tip traseu – circuit
- Cum ajungi – din Alba Iulia – Sibiu – Sâmbăta de Sus – Stațiunea Climaterică Sâmbăta – barieră – cca 2 ore. Drumul este asfaltat până în Stațiunea Climaterică Sâmbăta. De acolo, până la barieră este drum forestier, ce necesită 4×4. Urmați triunghi roșu -> Cabana -> până în Fereastra Mare -> banda roșie -> Fereastra Mică -> triunghi galben -> râul Sâmbăta -> punct albastru -> mai sus de cabană ne intersectăm din nou cu traseul principal de urcare
- Aplicații utilizate – Mapy
- Semnal telefon – da, la cabană
- Harta o regăsiți AICI
- Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum
Acest articol face parte din seria Trasee Montane în Munții Făgăraș. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.