Fereastra Mare a Sâmbetei, pe jumătate – din ciclul doar atât s-a putut
Trecem cu emoție de bariera deschisă…Mașina ne hurducă câștigând cu fiecare scrâșnit de roți încă câțiva metri altitudine, aspect care nu poate decât să mă bucure…Eram ferm convinsă că va trebui să începem de aici, ceea ce ar fi însemnat un drum maxim de plictisitor de vreo oră, până la intrarea efectivă pe traseu spre Fereastra Mare a Sâmbetei. Câștigăm altitudine rapid și deși afară e o vreme tare mohorâtă, în sufletul meu e doar soare, ca de fiecare dată când merg la munte. Azi avem programat un traseu în Făgăraș, ce pornește din Stațiunea Climaterică Sâmbăta de Sus, trece pe la Cabana Valea Sâmbetei și finalizează în Fereastra Mare a Sâmbetei. La prima configurare, nu eram convinsă că vom avea timp să îl facem tot, așa că am stabilit ca variantă B de traseu, punctul panoramic marcat cu cruce, că o fi fain și acolo. Doar suntem în Făgăraș, ce Dumnezeu!
Am parcat mașina la un pod, locul e marcat pe harta de mai jos, de unde ai mai fi putut înainta motorizat doar cu ATV probabil, dar oricum nu acesta era scopul. Traseul se desparte aici de drum înspre dreapta, pe marcaj triunghi roșu. Indicatorul plouat și el, ne arată 1.30 H până la cabană și 3.30 H până în Fereastra Mare a Sâmbetei. Nuuuu creeeed, așa puțin? Deja speranțele mele se ridică tot mai sus, deasupra norilor negri ce nu prevestesc din păcate vreun strop amărât de soare. Acum nu era ca și când ne-ar fi surprins treaba asta, că de două zile numai fulgere îmi arăta ecranul de la MeteoBlue, de aveam senzația că o să-mi crape ecranul de la atâta electricitate. În plus plecasem din Alba pe o mocănească sadea, ce nu s-a lăsat toată noaptea.
Măcar acum nu plouă, ce să mai zic…Hai că vedem noi.
Poteca e foarte bine marcată și deloc solicitantă. În stânga aveam Valea Sâmbetei, care curgea umflat și atât de zgomotos încât îmi era teamă să nu surprindem vreun Moș Martin la toaleta de dimineață. Pădurea e de un verde ireal și de pe versanți, datorită precipitațiilor ce au căzut ca nebunele în ultimele zile, se scurg cascade învolburate, numai bune pentru poze. Ferigile sunt cât casa, mărginind poteca ce urca ușor. La vreo 40 de minute de la plecare, peisajul va începe să se deschidă, dezvăluind în depărtare crestele ascuțite.
Atentă la picioare, să nu alunec ca bleaga pe bolovani, dau cu ochii de primul cadou…păi ce-avem noi aiceaaaaa? O urmă de ursuleț, din fericire nu prea mare și care avea cu totul alt drum decât al nostru, intersecta poteca. Na bine, ar fi cazul să cântăm și noi ceva, bineeeee?
Îi dam bocanc la deal și destul de repede ieșim lângă Cabana Valea Sâmbetei. La cabană ne întâmpină 3 căței foarte lătrăcioși. Rezolvăm prietenia rapid cu niște biscuiți fitness. Mno, nu râdeți, că altceva n-aveam la îndemână…ce, aveți senzația că n-au fost buni? După ce pacea s-a așezat și liniștea a fost restabilită, am studiat traseul. Peste creste era așezată confortabil o negură neagră și destul de urâtă. Prognoza meteo nu ne dădea vreo speranță de soare, dar măcar mă rugam lui Arsenie a cărui chilie era aci peste pârleaz, să nu ne plouă foarte tare și dacă totuși decide să ne plouă, măcar să nu trăsnească.
Traseul spre Fereastra Mare a Sâmbetei, trece prin fața Cabanei Valea Sâmbetei, prin fața Salvamontului și continuă tot pe triunghi roșu, fix în sus, pe urcare ușoară.
În curând ginesc în dreapta mea o stână de oi. Ne pregătim sufletește de confruntarea cu dulăii însă din fericire nu se ițește niciunul. Doamne…dar eu așa oi liniștite nu am văzut niciodată. Cățeii cred că adormiseră și ei, că nu li se auzea gura. Traseul o ia spre stânga, prin traversarea Văii Sâmbăta, punct unde ocoșa de mine și-a supraestimat totaaal înălțimea bocancilor și a luat un pic de apă la bord.
De aici începe un urcuș destul de concentrat, pe o potecă îngustă, brodată de ferigi ca în Avatar și rododendron roz. La vreo 10 minute de urcat opriți-vă puțin să vă trageți sufletul și să îmbrățișați priveliștea fenomenală. În stânga o cascadă ce-mi părea a aduce cu Seven Sister din Norvegia, în vale oițele presărate pe pajiștea verde, iar în jurul nostru stânci abrupte și colțuroase. Norii de deasupra, nu făceau altceva decât să adâncească frumusețea peisajului.
Daca tot nu plouă, dă-i cu selfie până la epuizare. Și din partea bună și din cea mai puțin bună…
Destul de rapid am atins planul B, mai exact punctul de belvedere, ușor mai jos de cruce. Însă pe când mă bucuram că poate ajungem până la capăt, a venit o pâclă groasă, de nu mai vedeam neam. Ne-am așezat pe jos printre rododendronul fucsia și am savurat un sandwich, deși nu ne era deloc foame, însă ce să și faci pe ceața aia…că nu era ca și când am fi putut orbecăi mai departe.
Na și am stat noi cât am stat, view ciuciu la belvedere, admirându-ne unii pe alții, că altceva oricum nu aveam ce admira, până când din ceață a început să dea cu o ploaie din aia măruntă, rece și enervantă. Moment în care spre năcăjeala unora, nu dăăăăăăm numeeeee, am decis, nu chiar de comun acord, dar în majoritate, să facem calea întoarsă…Lasă tu Fereastră, că ne mai vedem noi pe vreme bună, tuie dracu’n ea ploaie!
Coborârea spre Cabana Valea Sâmbetei a durat muuuult mai puțin decât urcarea, nu de alta dar turna din cer cu găleata aia mare, de era cât pe ce să îmi cedeze geaca roz cumpărată la reducere din Slovacia. Măcar nu m-a trăsnit, așa că mulțumesc Arsenie, chiar și pentru asta.
În vreo două ore jumate eram înapoi la mașină, nu foarte obosiți, nu foarte flămânzi, însă uzi ca niște mâțe și cu un frustrant sentiment de nefinalizare…Ne arătase Făgărașul doar puțin din ce grozav ar putea fi și imediat ne și luase farfuria de sub nas…Treabă e asta? Mă tot uitam în spate, însă pâcla neagră nu se ridicase, așa că parcă îmi mai trecea ciuda, că de, tot româncă sunt și tot capra vecinului mă interesează. Am încheiat excursia noastră, mai rapid decât anticipasem, cu o cafea bună în Sibiu.
De pe autostradă mai dădeam un ochi spre Făgăraș, să mă asigur ca nu cumva să fi venit soarele că eram în stare să fac calea întoarsă…Fiți pe pace, negru ca păcatul a rămas cerul…
Rezumat traseu în M-ții Făgăraș: Sâmbăta de Sus – Cabana Valea Sâmbetei – Fereastra Mare a Sâmbetei (până la cruce) și retur
- Tură de o zi – am dormit o noapte în Sâmbăta de Sus la Casa Poienarilor. Cazare pe care v-o recomand din tot sufletul, că e curat, liniște și proprietarii tare primitori
- Data parcurgere – iulie 2021
- Dificultate – mediu
- Timp parcurgere – 5 h dus întors, cu pauze (am parcurs traseul doar până la cruce)
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
- View – traseul este prin pădure până la Cabana Valea Sâmbetei, apoi se intră în gol alpin cu view spre crestele Făgărașului
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – da, la cabană
- Diferență de nivel +785/ – 785 m
- Tip traseu – liniar
- Cum ajungi – din Alba Iulia – Sibiu – Sâmbăta de Sus – Stațiunea Climaterică Sâmbăta – barieră – cca 2 ore. Drumul este asfaltat până în Stațiunea Climaterică Sâmbăta. De acolo, până la barieră este drum forestier, ce necesită 4×4.
- Aplicații utilizate – Mapy
- Semnal telefon – da, la cabană
- Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum
Acest articol face parte din seria Trasee Montane în Munții Făgăraș. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
Ulterior am parcurs traseul până la capăt. Dacă dorești să vezi detalii, le regăsești AICI.
Buna ziua! As dori traseul in format GPX pentru Fereastra Mare a Sâmbetei