Călătoria noastră spre Triglav și lacul Bled din Slovenia a început într-o zi de iunie foarte însorită, care îmi ridica speranțele de cer albastru și senin până la heruvimi și înapoi. Eram destul de precaută, având în vedere excursia anterioară din Munții Tatra (Slovacia), în care atât m-a plouat încât am deslușit în trei zile toate tainele ascunse ale graficelor meteo. Așa că am tăiat-o din Alba, imediat după muncă, cu ochii la Meteoblue, nu cumva să apară ceva nori, că mă lua depresia.
Drumul a fost aglomerat ca naiba, așa că am atins Balatonul, prima escală, undeva în jurul orei 12 noaptea. Eram atât de ruptă încât nu îmi doream decât un pat și liniște. Surpriză! Conacul bookuit în grabă și fără prea mare cercetare, ce părea retras și liniștit avea în spate drept vecini, două cluburi, unde lumea se rupea în figuri. This is just GREAT! Și ca să fie siguri că suntem și noi participanți, ia ghici, că nu exista nici o antifonare la ușă, geamuri sau alte chestii despărțitoare interpuse între noi și balamuc. M-au luat nervii și am adormit agitat visând lacul Bled pe ritmuri de habar nu am ce era ăla…măcar de aveau muzică bună…Dimineața am continuat distracția în același stil de samba, când au început să se trezească colocatarii conacului. Micul dejun ni l-au servit peste drum, în alt conac. Decât că nu mai era mare lucru de mâncare și doamnele nu păreau foarte interesate să suplinească cu ceva această lipsă. Așa îmi trebuie dacă m-am fușerit și nu am fost atentă. Și dacă nu aș fi scris cu mânuța mea de domnișoară delicată, un post așa frumos (îl găsiți aici) în care v-am explicat cum să vă căutați cazarea… Asta e din ciclul să faci cum zice popa… Whatever… Cu această experiență la bagaj am hotărât că e urât la Balaton și eu nu mai pun piciorul acolo. Veci!
Partea bună a trezitului atât de devreme, a fost ca ne-am mișcat cu talent și în jur de ora 13 puneam piciorul pe plaja aglomerată de lângă lacul Bled (Slovenia) .
Păi ce să vă spun altceva decât că Bled-ul e o încântare. Chiar dacă nu ai fost în Slovenia, sau nu ai fost interesat să mergi IMPOSIBIL să nu fi văzut pe Instagram vreo poză a unicei insule din Slovenia, așezată central în lacul cu ape azurii din mijlocul munților. Lume puhoi, toți veniți ca la urs. Bașca un soare arzător, demn de luna iunie în care ne aflam. Ca sfaturi, în primul rând să nu încercați cumva să găsiți loc de parcare pe strada de lângă lac. O dată, că o să vă fulgere poliția o amendă de le plătiți sejurul la marea din Italia, că ei nu au și oricum dacă cumva scăpați neamendați oricum nu veți găsi loc. Plus că nu prea aveți unde întoarce că e dublă linie continuă. Așa că faceți și voi piciorul frumos și lăsați mașina mai sus de lac, în parcările amenajate.
Lacul Bled e destul de măricel și extrem de ofertant din punct de vedere activități în natură. Sunt câteva trasee de hiking, dintre care amintesc două:
- Traseu ce înconjoară Lacul Bled (Slovenia) – durează în jur de o oră și jumătate, are vreo 6 km și este o plimbărică tare frumoasă pe aleea din jur. Detalii găsiți aici.
- Traseu cu view point, circular pe lângă lacul Bled (Slovenia) – acesta este ceva mai solicitant, are vreo 10 km și îl faci cam în 3 ore jumătate. Detalii găsiți aici.
Pentru că nouă ne era tare bine, cald, lene și foame, am făcut un traseu minunat până la o terasă mai retrasă de pe malul lacului, unde ne-am răsfățat cu un espresso negru ca păcatul, un pahar de vin cu proveniență locală și o prăjitură ce mi-a ridicat glicemia la limitele diabetului. Am admirat lacul azuriu și bisericuța albă din mijlocul lui, ne-am distrat de caiaciștii ce se doreau profesioniști și am ascultat jazz-ul în surdină de la nunta de vis-a-vis. După atâta bine, cam chercheliți, adică eu, am plecat pe un alt traseu, în căutarea unui magnet, care să îmi îmbogățească colecția de acasă. Misiune ce s-a dovedit mai dificilă decât sună la prima auzire. Fie nu erau cu lacul Bled, ci doar cu Slovenia, fie erau urâte cu crengi. Așa că mi-am dat jos așteptările și am ales unul la întâmplare, ca să încheiem cu succes acest capitol.
De la lacul Bled am mai făcut încă vreo oră jumate lălăită, până în Kranjska Gora, un sătuc mic și absolut fermecător, cum doar satele de munte pot fi. Drumul de la Bled până acolo ne-a purtat prin păduri seculare verzi, cum doar în iunie mai găsești, prin sate uitate parcă de lume cu case de lemn vechi și căpițe de fân la uscat. Soarele era sus, aproape aurind în apus crestele Triglavului, căsuța noastră era încântătoare și nu îmi puteam dori mai mult de la viața asta. Abia așteptam ziua de mâine, să luăm la bocanc cărările munților.
Acest articol face parte din seria Slovenia. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
