După relaxarea de la The Elephant, pentru că mai aveam până se deschidea Palatul Regal din Phnom Penh, o luăm spre templul Wat Phnom. Aici, aglomerație mare. De la doamne ce vindeau flori de lotus, la autocare ce revărsau turiști, la tuk-tuk care înhățau alți turiști… Gălăgie de mă dureau urechile.
Templul, ca oricare alt templu budist ce face to do list-ul din TripAdvisor. Plin de flori, statui cu Budha si chinezi care pozau tot. Credincioși prea puțini, gură cască prea mulți. Lipsit total de serenitatea pe care o aștepți într-un astfel de așezământ. Am dat și noi o tură, am văzut ce era de văzut, eu mai cu atenție la poșetă că cică sunt maimuțe furăciose, pe care s-au pus recompense și zău nu aveam de gând să fugăresc vreuna prin copaci că îmi șutise Nikon-ul.
Dăm să plecăm, rechinii pe noi. “Where mister? ” “Royal Palace. How much?” “5 dollars” “ Whaaaaat?” Dăm un ochi pe aplicație, surpriză… era 1 dolar. Să ne amintim lecția 1. Se pare că este extrem de importantă.
În sfârșit ajungem și noi la Palatul Regal din Phnom Penh. N-am ce zice, a meritat așteptarea. Cum treci de poartă te întâmpină cel mai verde gazon pe care mi-a fost dat să-l văd în Cambodgia. Grădini bine întreținute, flori multicolore, amețitor de parfumate. Palatul dotat cu multe turle și turlișoare aurii. Puzderie de oameni și aici. Mă pierd printre clădirile scăldate de soarele ce stă să apună. Doi pisoi se alintă lângă un gard și îmi captează atenția și câteva cadre. Ajung la sala tronului, în care nu ai voie nici să intri, nici să faci poze. Dar au lăsat ușa deschisă, ocazie cu care am văzut ce candelabre faine au…
Trag și eu cu urechea la un ghid. Cică sunt doua tronuri pentru că în trecut aveau și ei rege și regină, însă de ceva timp regina e pe minus. Caut pe wiki. Regele actual, educat în Praga, este profesor de balet, rezident pentru mult timp în Franța, ambasador UNESCO pentru Cambodgia, vorbitor fluent de limba khmeră, cehă, franceză, engleză și rusă. Nu a fost căsătorit niciodată și conform spuselor propriului tată “iubește femeile ca pe surorile lui”. Mda, pot să înțeleg acum lipsa reginei…
Ok, să depășim momentul. Lângă sala tronului, o statuie ecvestră, îl întruchipează pe regele Norodorm. Wiki mă ajută și aflu cu stupoare că inițial statuia a fost ridicată în cinstea lui Napoleon, însă după câștigarea independenței i-au schimbat capul. Simplu, nu? Ce să te mai chinui să faci alta de la capăt. În zona respectivă e și monetăria, la fel de frumoasă și admirată pe din afară, precum și vestita Pagodă de argint, ce în lumina apusului arunca reflexe de lumină aurie în jurul ei. Magic palatul regal din Phnom Penh! Magic!
Pe drumul spre hotel ne-am mirat de inventivitatea localnicilor de a căra diverse chestii pe motocicletă, de traficul haotic în care nimeni nu se accidentează, iar ziua am încheiat-o admirând apusul pe după clădirile nu foarte înalte ale capitalei, cu un Mai Tai în mână și un zâmbet larg pe față.
Acest articol face parte din seria Cambodgia. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.