Se făcea că într-o zi călduroasă din vara lui 2012 am pus piciorul pentru prima dată într-un cătun din Apuseni, pe numele lui hazliu Doda Pilii. Mult timp nici nu am ținut minte cum îl cheamă, atât de neimaginat mi se părea că sună. Drumul din Alba Iulia până acolo a fost atunci lung cât o zi de post. Negru, nu vrăjeală din asta de intermitent fasting ce e la modă zilele astea. Acum te duci elegant pe asfalt, bașca ai și autostradă până la Cluj.
Multe s-au schimbat din 2012…Însă altele au rămas fix la fel. Dimineața la 7, tot la fel ca în 2012, se ridică ceața de pe Valea Firei, lăsând iarba cu broboane de apă, ce scânteie în razele soarelui. Caii de pe pășunea lui Marcel, tot la fel se scutură și tropăie încălzindu-se în soarele abia mijit. Pe drumul, asfaltat acum, tot la fel mai trece câte o căruță iar talanga de la gâtul vacilor, la fel răsună în aerul dimineții, când iau calea apei. De pe pod, tot la fel se oglindesc norii, iar pescarii la fel își flutură undițele, șuierând aerul cu ele. Sus la bar, care de fapt e o căsuță cu acoperiș galben ce arată ca un OZN noaptea, la fel vezi forfotă dimineața. De ce, nu am înțeles de când merg acolo…
Tot dimineața, dacă ești foarte atent și ai noroc, poate vei vedea în poiana de dincolo de Valea Firei (căreia toți îi spun Valea Firii) o căprioară somnoroasă, retrăgându-se în pădure, să fie mai protejată. Și dacă chiar vrei să îți tentezi soarta, te vei îmbrăca și la 10 minute de mers pe jos, sunt două poieni, care răsună dimineața de înghiontitul prin tufe al mistreților.
Iar dacă nu ești o persoană matinală, încă în pijama, îți poți turna o cafea aburindă, al cărei gust e cel mai bun pe buturuga din spate, de la gard, pe care bate soarele.
Ce poți face într-o zi la Doda Pilii:
1.Să dai o tură prin cătun
Începi cu o cafea la bar și afli ultimele bârfe, apoi îți cumperi brânză și ouă de la Marcel, care acum e mândrul posesor al câtorva zeci de oi, vaci și un căluț nebun care îl enervează maxim pe Jack. Câini, nu știu câți are, că sunt mari, albi și îi confund cu oile. Acum mulți ani nu avea așa multe, dar nici bătaie de cap așa mare. Iarna se strâng lupii la oi, vara vine ursul. Acum e și manager, că la atâta treabă, are om băgat la lucru, așa că ai grijă să îl tratezi cu respectul cuvenit statutului. Continuă cu o plimbare până la pod, care e un adevărat punct marcant în Doda Pilii (în traducere podul peste Someșul Cald). Periplu în care cu siguranță te vei întâlni cu Vasile pădurarul și cu Codruț, copoiul ardelenesc al acestuia, căruia îi face mare plăcere să fugă de acasă. O fi el mare, dar nu te speria, că încă e tare tăntălău. Codruț, nu pădurarul. De la Vasile vei afla povești cu urși care au intrat iarna în gospodăria oamenilor, și care acum “sunt câte unul…în fiecare loc”. Îți recomand să lași aerele de activist corporatist și să nu deschizi subiectul lemnelor tăiate ilegal, că aici e second job și s-ar putea să dispară amabilitatea. În drum spre pod, te poți opri și la Salvamont, să le dai binețe băieților, că le prinde bine și lor o vorbă bună. Poți privi pescarii, aruncând cu muște multicolore în apa repede și rece sau îți poți lua o carte și să te pripășești pe malul apei, între brazii seculari. Să te bucuri de soare, de viață, de apă. Să te descalți și să stai cu picioarele goale pe mușchiul moale, întrebându-te oare de ce fras nu ai făcut chestia asta până acum…Când te plictisești, să o tai prin spatele Salvamontului în pădure la cules de ciuperci, afine, mure sau zmeură…în funcție de sezon.
Spre seară să te duci într-una din cele două poieni de care îți spuneam și dacă vei sta în liniște pe o buturugă poate vei vedea niște ciute. Poate și un cerb…eu încă nu am fost așa norocoasă. Poate te întâlnești și cu vulpița roșcată de care Jack a dat bot în bot și a rămas atât de surprins că nu a mai avut reacție. Ceea ce se întâmplă foooooarteee raaaaar. Poate de deasupra ta, dintr-un brad, fără vreun avertisment, va decola o bufniță, abia deranjând aerul. Poate…Însă sigur e că la apus, cerul va lua foc, iar norii vor fi portocalii, răciți de verdele brazilor. Când stelele încep să se vadă, e timpul s-o iei spre casă, căci întunericul are treabă și vine repede. Și la lumina stelelor să faci un foc în vatra înnegrită de atât de mulți ani, și cu o pătură pe tine și un pahar de vin în mână să îți faci planuri pentru a doua zi. Care poate vor fi îndeplinite…sau nu…dar n-are nimeni treabă.
2. Să faci un traseu ușor – traseul meu preferat începe din spatele căsuței Salvamontului, e marcat cu punct galben și are un nume la fel de hazliu ca și Doda Pilii: “la turbărie”. Îl faci în maxim 2 ceasuri și te va purta printre brazi, alunecând pe mușchi și cimbrișor sălbatic ce colorează totul în mov, până într-o poiană unde eu am simțit că m-am întors în timp în Norvegia. De aici, tot prin pădure, vei ieși pe malul Someșului Cald, iar apoi înapoi la Salvamont. Îți recomand să faci traseul după amiază, pentru că vei prinde la apus ultimele raze de soare reflectate în Someș. E magic, crede-mă.
3. Să faci un traseu mediu – o iei pe șosea în direcția Răchițele și imediat după placa cu Doda Pilii se face un drum forestier spre dreapta. Traseul e marcat cu cruce galbenă, duce spre Poiana Cuciulata și retur. Durează vreo 4 ore și vei avea atât pădure cât și poieni, mușchi și căprioare. Atenție la urși, care ai ținut minte, da? Sunt câte unul…în fiecare loc.
4. Să bați drumul cu bicicleta – aici chiar ai de unde alege. Dacă vrei pe asfalt sau prin pădure, toate variantele îți stau la dispoziție. Preferatul meu este drumul asfaltat până la IC Ponor și apoi de la Cantonul forestier Obârșia Someșului (sau mai exact de la “barieră”) o iei pe drumul cel mai din dreapta către Peștera Izbuc.
Variante de trasee găsești spre Padiș, până unde faci vreo 40 de minute, cu o mașină serioasă de teren, nu figuri din alea de oraș, care se dau de teren dar patinează la prima curbă mai abruptă, sau în partea opusă, spre Răchițele, unde Cascada Vălul Miresei e poarta de intrare în Vlădeasa. Unde desigur că am trasee preferate, dar le voi lăsa pentru alt cadou.
Sau poți să faci fix nimic. Oricum o dai, îți va fi bine, pentru că la Doda timpul trece fix cum vrei tu.
Cum ajungi: Alba Iulia – Cluj Napoca – Huedin – Călata – Doda Pilii
Starea drumului: asfaltat
Durata: între 2.30 h și 3.00 h, depinde de trafic
Posibilități de cazare: la localnici în Doda, la IC Ponor, la Smida sau în Răchițele. Variantele sunt destul de reduse, în special în luna august când are loc Smida Jazz Festival, pe care neparat să îl treci pe lista de văzut.
Acest articol face parte din seria Trasee Montane în România. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
Frumos
Bună Liviu! Mă bucur că ți-a plăcut articolul! Dacă îți pot fi de folos cu orice informație din zona respectivă, cu mare drag. Zi bună!