Greu la deal
Mă uit la rucsac. Rucsacul la mine. Iar la rucsac. Un cățel toropit de somn acompaniază rucsacul în uitături curioase, neștiind ce fras fac. Hmmmm….bine! și eu cum prind drăcoveniile astea să nu pice? (drăcoveniile fiind rachetele de zăpadă, mult dorite, așteptate și care acum îmi dădeau numai bătăi de cap). Încerc o prindere pe lateral însă la prima ridicare s-a dus dracului toată organizarea. Încerc să le bag înăuntru, dar ce să vezi că nu încăpeau neam. Cred că rucsacul de ar fi avut viață s-ar fi uitat la mine cu maximă perplexitate “bitch, you dumb?” Da oare să mi le mai iau? Că pe aici nu pare să fie prea mare zăpadă și poate le car până sus degeaba și sunt și mari și…în timpul în care îmi pun astfel de întrebări existențiale am ceva flashbackuri dintr-o tură în Retezat în care am făcut fix la fel. Mai exact am cărat rachetele în spate până la Gențiana și apoi am hotărât că n-aaaaare rost să le mai duc până sus. Well, după vreo 2 ore regretam din suflet decizia asta foarte proastă, în timp ce înotam în zăpadă până la brâu încercând să ies la mal.
Ok, ok, le iau! E bine așa? Mai încerc o prindere pe mijlocul rucsacului și ce să vezi că situația începe să se echilibreze. Hmm? Hai că suntem bine, deși eram deja extenuată înainte de a începe traseul, de tot efortul ăsta.
Mna, și pe unde e drumul?
Traseul spre Vârful Godeanu începe din parcarea pietruită ce duce la Sarmizegetusa Regia, unde de musai să lași mașina, nu de alta dar e barieră. O urcare pe drum de vreo 15 minute te va călăuzi la chioșcul de intrare. Acolo dai binețe, spui că vrei să urci pe Vârful Godeanu și o iei în stânga spre locul sacru. De la locul sacru, ce arată spectaculos acoperit de zăpadă, traseul marcat cu cruce roșie o ia fix în stânga prin mărăcini. I kid you not!
Adică urci destul de abrupt vreo 2 minute, după care ești pierdut total. Nu tu cărare, nu tu semne, doar tufișuri amenințătoare. Și foarte agățăcioase. Și acum? Mai boschetărim vreo 5 minute, eu în dreapta, Cristi în stânga, pe principiul desparte și cucerește, până când în sfârșit unul dintre noi vede sus un semn. Ok, hai că ne-am redresat. Faza e că începutul traseului e extrem de prost marcat și nu ai nici un reper. Sunt o sumedenie de copaci căzuți iar cărarea nu e curățată deloc, de unde trag concluzia că nu e prea frecventat traseul acesta. Trebuie să fiți un pic atenți, că de nu, bălăuriți aiurea până vă plictisiți.
Scăpați de amenințarea boscheților agățători ne-am luat direcția, ce acum se vedea clară, fix în sus prin pădure. Zăpadă destul de puțină, cerul perfect albastru și eu perfect fiartă în cele 3 layere de pe mine, luate ca la carte. Pfffff, dar câte grade sunt afară, zău? Încep să le dau jos, că urcușul ăsta draconic sigur nu mă va ajuta la răcorire. În timp ce ne dezbrăcăm care de ce avem, un domn tare hotărât ne ajunge din urmă. Schimbăm câteva politețuri montane, ne spune că facem vreo 2 ore până pe vârf, dar că acum pe zăpadă nu poate estima, că el nu și-a mai luat rachetele că pare bătută zăpada (moment în care am început să regret că le car pe ale mele) și că speră să nu dăm de urs. Well, și noi. Bună ziua, bună ziua și dus a fost.
Acum, privind retrospectiv, a fost o întâlnire grozavă, că unde am dat de zăpadă și lipsă marcaj, tare de folos ne-au fost urmele lui. Și siguranță că de e vorba de urs, îl vede el primul…
Traseul urcă abrupt rău și pare că urcușul nu se mai sfârșește. Încet, frunzele lunecătoare sunt înlocuite de un strat din ce în ce mai consistent de nea.
“Gata? Ni le puneeeem? Nu încă ? Bineee”
Mai urcăm 50 de metri, deja încep să mă afund la fiecare pas vreo 5cm.
„Acuuuum? Ni le puneeeem? Nu încăăăăăă? Bineeee”
Încă 50 de metri, afundarea deja merge la vreo 10.
“Treaba ta, eu mi le pun“
Mă prăbușesc în zăpada afânată încercând să mă prind cum să mi le fixez cât mai bine. Hmmm, hai că nu e chiar greu și pare-se că merge chiar repede.
Mă ridic și primul lucru pe care îl observ este că stau pe loc, vertical vorbind, iar al doilea cât de ușoare sunt. Neobișnuită cu drăciile astea în picioare îmi ia vreo 5 minute minute să mă prind cum să merg pe ele. Daaaar și când m-am priiiiins… altă viață, domnule altă viață.
Din momentul în care ne-am pus rachetele, viteza ne-a crescut considerabil și fix după 4 km și 1.50 h am ieșit din pădure, într-un peisaj ce părea scenariu de film. Cerul azur era ornat de niște norișori apăsători, gri oțelit, brazii decorau neaua perfect strălucitoare iar în spatele nostru, amenințătoare, crestele Retezatului tronau înconjurate de ceață. Magic!
Mna aici, de mergeți pe iarnă ar trebui să fiți dotați cu vreo hartă offline pentru că marcajul e ia ghiciți… pe pietre…Vârful Godeanu îl veți vedea în depărtare în dreapta voastră. Traseul de la ieșirea din pădure merge drept, apoi o cotește la stânga pe curbă de nivel în urcare, apoi veți atinge o cruce, iar apoi la dreapta pe creastă până pe vârf.
Noi, dotați cu semnal și aplicații și în plus ajutați de urmele domnului cu care ne întâlnisem nu am avut nici o problemă în a ne orienta.
Până la un punct, unde este un drum forestier în dreapta, pe care îl veți găși pe Mapy, iar traseul marcat cotește stânga. Noi am ales varianta marcată, însă ghidul nostru o luase dreapta.
De acolo începe un urcuș domol, dar tare istovitor pe zăpadă, ce ne-a pus la încercare fesierii. La fiece pas, bățul mi se afunda, că fusesem tare deșteaptă și îmi uitasem rozetele acasă iar singurul lucru la care mă puteam gândi era că fără rachete eram fii ploii.
Priveliștea devenea tot mai spectaculoasă cu fiece metru câștigat. Ajunși la cruce, în creastă se deschide imaginea spre Trăscău, Făgăraș și Retezat. Din norii oțeliți mai ieșea câte o rază de soare, doar cât să facă tabloul perfect. Damn! Dar e grozav aici! În timp ce mă minunam eu cât de frumos e, a început să tragă un țug, de era să mă doboare cu tot cu rachetele mele galbene și fancy. Bineeeee, hai să o luăm la picior că mai avem de croșetat un pic.
De la cruce o luați fix în dreapta. Prima dată pe drept, apoi coborâți și apoi un ultim urcuș până pe Vârful Godeanu.
Mă uit la ceas: aproximativ 4 ore. Hmmm, iarna nu prea e ca vara…Îl salutăm pe domnul de deunăzi ce acum cobora, aflăm că drumul forestier pe care el o luase la dreapta tot aici duce și că îi pare tare rău că nu își luase rachetele că tare greu îi fuse. Ha!
Pe vârf am îngurgitat un sandwich, două batoane și o glucoză, că eram cam amețiți și mult nu am prea lălăit-o că pe lângă țugul puternic dădea și cu ceva aer polar, numai bun să ne criogeneze.
De pe vârf am mers pe nemarcate pe urmele domnului până am dat în drumul forestier, ce s-a unit ulterior cu traseul. Să vă fie mai simplu am pus mai jos harta și în format electronic și fizic.
Coborârea a mers că-n brânză cu rachetele, nu vă mint, bașca s-a oprit și vântul, după ce am trecut în josul crestei. Priveliștea era grozavă iar noi cu gurile până la urechi. Până la locul locul sacru am făcut doar vreo oră și 45, cu desigur o mică bălăureală pe ultimii 100 de metri.
Trecuți de locul sacru, am mai bifat cele 15 minute până la mașină ce ne-au părut muuuult mai lungi decât la început și după fix 6 ore am încheiat acest traseu spre Vârful Godeanu căruia îi dau nota 9.
10 o fi când curăță boscheții de la intrare.
Munții Orăștiei (grupa Șureanu) – Vârful Godeanu
- Tură de o zi
- Data parcurgere – martie 2023
- Dificultate – mediu
- Timp parcurgere – 6 h dus întors, cu pauze multe
- Distanță – 11 km
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu sunt porțiuni expuse
- View – traseu jumătate prin pădure, ulterior panoramă asupra Retezat, Godeanu, Șureanu.
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili. Iar în plus pe iarnă o să vă fie de maxim folos niște rachete de zăpadă, parazăpezi.
- Sursă de apă – nu. posibil în timpul verii să fie ceva izvoare.
- Diferență de nivel +783/ – 783 m
- Tip traseu – recomandat – de la locul sacru din cadrul sitului, în stânga prin pădure marcaj cruce roșie până pe Vârful Godeanu și retur. Traseul făcut de noi pe harta de mai jos – start de la parcare – cruce roșie pe vârf – apoi retur pe același traseu până la punctul 3 – nemarcat până dați în drumul forestier (punctul 4) – dreapta pe drum până la intersecția cu marcajul – apoi prin pădure pe marcaj până la locul sacru.
- Cum ajungi – din Alba Iulia – Sarmizegetusa Regia – drum asfaltat
- Aplicații utilizate – Mapy
- Semnal telefon – nu
- Harta o regăsiți AICI
- Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum
Acest traseu face parte din trasee din Munții Șureanu. Dacă vă încântă, le puteți găsi pe toate AICI .