Reynisfjara Beach, Skógafoss și Gulfoss
După soarele neașteptat de ieri, am fi fost mult prea aroganți să mai așteptăm a treia zi la rând la fel, așa că nici n-am crâcnit la norii joși ce ne-au însoțit cafeaua, că pâna la urmă partea cu vremea din Islanda face parte din farmecul ei. Am împachetat și am luat-o spre Reykjavik, că azi avem nici mai mult nici mai puțin de 350 de kilometri, de-a lungul a 4 ore și jumătate.
Pe drum ne oprim scurt la Reynisfjara Beach, care e neagră, frumoasă și sneaky. Nu zic eu, zice panoul de la intrare, care te și atenționează să fii atent la „sneaky waves“ care vin pe la spate când ești tu cățărat pe coloanele de bazalt abuzând Instagramul să-ți crești numărul de urmăritori și zbam, îți trosnește câte o palmă în dos, te dă jos și dacă ai fost și foarte păcătos, cică pieri. Nu eu zic, panoul zice. Mă rog, nu chiar cu cuvintele astea…
De la Reynisfjara Beach, un mic stop la Skógafoss, unde ca să ajungi treci de corturile celor ce au decis să fie wild and free în septembrie în Islanda. La 10 grade și ploaie. Moment în care, văzând apa ce se scurgea de pe ele, m-a luat un fior rece pe șira spinării, mi-am tras până la nas fermoarul gecii galbene și m-am felicitat pentru decizia de a da o cârcă de bani pentru a dormi într-o chestie ce presupune un acoperiș deasupra capului, o saltea și un duș cald. Sunt o delicată, ce vreți…și îmi plac și mie chestiile astea wild and free…la peste 20 de grade, când e soare. Nu când vremea din Islanda îmi dă cu picuri de nu mai văd bine prin parbriz.
Revenim la Skógafoss… Skógafoss este una dintre cele mai înalte cascade din Islanda și fericita ce a fost aleasă pentru a asista la sărutul magic dintre mama dragonilor și Jon Snow. Tot aici, cică dacă te ține să treci în spatele cascadei vei găsi mari bogății ascunse într-un cufăr de un viking adevărat. Din acela cu săbii și cuțite, nu din ăștia contemporani cu coc în vârful capului, pantaloni mov și gleznele goale. La Skógafoss există o cărare ce te duce pe deasupra și una dedesubt. Mă rog, dedesubt vorba vine, că nu te poți apropia la mai puțin de 50 de metri că ciuciulete ești. Noi am adoptat varianta de dedesubt, dar mai de la distanță așa, ca să nu testăm la maxim impermeabilitatea hainelor. În plus noi suntem bogați și nu ne trebuie cufărul acela…și nici nu aveam kit-ul de snorkeling la mine.
De la Skógafoss am lăsat ring road-ul și am cotit dreapta spre Gullfoss. Gullfoss este cea mai renumită cascadă din Islanda și drept vă spun că și mie mi s-a părut cea mai impresionantă. Poate datorită formei, poate datorită faptului că ieșise soarele, I don’t know. Cert este că aș fi rămas acolo să mă zgâiesc la ea pentru totdeauna. Asta desigur dacă n-ar fi bătut atât de tare vântul și cineva nu ar fi fost inspirată să se încalțe cu adidași și șosete scurte, ce lăsau gleznuțele la voia zeilor ce dictează vremea în Islanda. Pam, pam!
Pe drumul spre Reykjavik, o oprire scurtă la Geysir, unde am stat ca fraiera cu telefonul în mână pândind momentul în care erupe apa (treaba asta se repetă o dată la vreo 5 minute) și bineînțeles că în momentul în care a ieșit, eram atentă la ștrampii domnișoarei de lângă, așa că am pierdut startul. Mno, numai să știți că denumirea de geyser vine fix de aici și la fel să știți că e aglomerat și un pic prea turistic, dar na, ești în Islanda, nu te poți aștepta să ai țara doar pentru tine. Și dacă vreți să vedeți ceva, să nu vă zgâiți la oameni, că uite ce puteți păți.
Am ajuns în Reykjavik pe un soare cu dinți și am încheiat ziua cu un pahar de vin nu foarte bun, privind munții prin geamul panoramic al camerei de hotel, încă o dată felicitându-mi inspirația de a nu dormi la cort.
Dacă ți-a plăcut acest post și vrei să știi mai multe despre cele mai mișto atracții din Islanda, intră pe categoria dedicată, numită chiar Islanda.
Circuitul parcurs în această zi îl regăsești mai jos.