Kosice – ultima zi cu soare
Programasem excursia asta în Slovacia pe ultima sută de metri. Ca să fiu mai exactă, de când eram în State. Știam că voi avea o zi liberă, așa că nu aveam de gând să o pierd stând acasă. Și în plus îmi rămăseseră de anul trecut munții ăștia în suflet, cu crestele lor înzăpezite, cu pajiștile mai verzi decât tot ce văzusem până atunci și cerul mai albastru decât îl știam.
Surpriza face că în ultimul moment am plecat în echipă extinsă de 6. De ce surpriză? Pentru că în general sunt doar eu cu Cristi, eventual și Iulia. Așa mulți nu mai fuseserăm la munte de foaaarteeee muuult timp, așa că mi-am abținut stoic bucuria, până în momentul în care i-am văzut pe toți în mașină îmbarcați, direcția Zdiar, Slovacia.
Pe drum am făcut un pit stop într-un lan de rapiță, ca să fim și noi instagramabili. Era soare și era cald și habar nu aveam noi că era prima și ultima poză pe soare în excursia asta.
Ne-am mai oprit apoi și în Kosice, care e tare colorat, curat și populat de femei înalte, frumoase, cu ochi albaștri. Am nimerit și într-o nuntă și cică asta e cu noroc, dar la cum ne-a plouat 3 zile nu mai cred o iotă din blagoslovenii de genul ăsta 😊. Merită o vizită de de 2, 3 ore și o bere bună pe o terasă la soare. Plus o mâncărica bună la Camelot.
În Zdiar am ajuns pe la 7 seara, la fix să vedem coamele înalte ale munților Tatra dispărând în nori negri de ploaie. Zdiar este un sat micuț, la 10 km de granița cu Polonia și era a doua oară când veneam aici. Îl alesesem datorită poziției.
Munții Tatra au două segmente, respectiv Visoky Tatras, sau High Tatras și Beliansky Tatras sau Eastern Tatras. În High Tatras sunt vârfurile vestite, respectiv Gerlach – care e cel mai înalt cu 2655m – pe care nu este traseu deschis publicului și ai nevoie de ghid ca să urci sau să fi înscris într-un club autorizat de alpinism; Rysy – care e exact pe granița dintre Slovacia și Polonia, e cel mai înalt din Polonia și este deschis publicului, atât din partea poloneză cât și cea slovacă; Lomnicy Stit – la care se poate ajunge cu telecabina, sau cu ghid, dar nu are traseu marcat.
Beliansky Tatras e partea estică a masivului Tatra și cel mai înalt vârf este Havran (2151 m), care nu este deschis publicului, la fel ca și celelalte, pentru a proteja flora și fauna endemică a masivului. Mie mi-a plăcut mai mult partea asta pentru că e mai verde și e plin de capre negre și marmote 😊.
Ca să revin la Zdiar, de aici pleacă traseele înspre Beliansky Tatras, iar dacă vrei în High Tatras, ești la jumătate de oră de mers cu mașina de Strbske Pleso, cea mai mare stațiune de ski din Slovacia și localitatea din care pornesc o grămadă de trasee. Localitate cu care am avut ceva probleme în rostire, dar cu un pic de ajutor mi-a ieșit: și se zice ștrîbsche pleșo.
Aproape este și Tratranska Lomnica, de unde iei telecabina până pe Lomnicy Stit. În plus faci o ora până în Zakopane, vestita stațiune de ski din Polonia și două ore până în Cracovia. Locație premium, ce să mai zic.
Aveam o cazare brici, unde stătusem anul trecut, la Enrico Penzion, bocanci noi, prieteni mulți, totul era pregătit… Singurul lucru pe care NU îl luasem în considerare era că va ploua atât de mult, continuu, constant și pe parcursul a trei zile. Văzusem noi prognoza că îi cam dădea cu apă multă, grade puține și 0 soare, dar cum eu credeam cu tărie că ăștia de la meteo sunt fie mincinoși, fie pesimiști, recunosc că nu i-am dat foaaarteee maaareeee importanță.
Am zis, ok, ne plouă două, trei ore, acuma nu ne topim, doar n-o să plouă în continuu… Veriiii biiig mistake! De data asta au fost oamenii chiar optimiști, ca să zic așa 😊
Seara am petrecut-o fără ploaie, cu un vin bun și povești care s-au pierdut în aerul rece al munților.
