O săptămână în Peloponez

Încep prin a preciza că Peloponezul e tare mare și, deși pe hartă lucrurile par aproape, la fața locului nu prea sunt. Noi am avut fix o săptămână de vacanță în PELOPONEZ și, în cele ce urmează, cam astea sunt chestiile ce merită făcute în zona în care am stat – Kranidi. Planul inițial era să stăm în Mani Peninsula, însă, din cauza dezorganizării crase de care am dat dovadă, nu am mai găsit o cazare de Doamne ajută, așa că a fost bine și aici. Here we go:

Ermioni

Cu o istorie de peste 3.000 de ani, Ermioni nu este un nume nou pe harta lumii. Orașul apare menționat încă din scrierile lui Homer, participând activ la Războiul Troian. Imaginați-vă că pășiți pe aceleași țărmuri de unde, acum trei milenii, plecau corăbiile spre zidurile Troiei. Și dintre toate legendele despre Ermioni cea mai grozavă este cea legată de zeul Hades. În antichitate, se credea că în Ermioni există o cale directă și scurtă către Infern, motiv pentru care locuitorii din Ermioni nu puneau o monedă în gura celor decedați, deoarece drumul către Lumea de Dincolo era atât de scurt și de accesibil din acest punct, încât luntrașul Charon nu mai avea ce taxă să ceară pentru a traversa sufletele. Era moca, cum ar veni…Lăsând la o parte legendele, de ajungi în Ermioni, vizitează portul și orașul cu străduțe înguste și flori colorate. Fă o plimbare apoi în Peninsula Bisti. Cărarea pleacă din port și se pierde printre pinii vechi. De vrei o experiență pe care să o ții minte, du-te la apus. Întors înapoi în oraș, poți să iei masa la una dintre tavernele de pe malul mării.

Canionul Katafyki 

Dacă Hermioni este „poarta” către Hades, Canionul Katafyki te poartă prin inima mitologiei și a munților. Numele său provine din cuvântul grecesc „katafygio”, care înseamnă refugiu sau adăpost, și pe bună dreptate: de-a lungul secolelor, localnicii s-au ascuns aici din calea piraților sau a cotropitorilor. Canionul este strâns legat de mitul Persefonei, fiica Demetrei. Se spune că prin aceste chei abrupte ar fi trecut Hades când a răpit-o pe Persefona pentru a o duce în regatul său. Și chiar de nu ești pasionat de mitologie, îți va face bine o ieșire în natură de vreo 3 ore. Circuitul parcurs de noi a însumat vreo 8 km și ne-a purtat prin livezi de măslini, de portocali, apoi pe stânci roșiatice, până în canion. De ești pasionat de cățărat, e cel mai potrivit loc pentru asta.

Dolinele de la Didyma 

Pentru a încheia o zi perfectă în natură, la 15 minute de Katafyki vei găsi dolinele de la Didyma. Două cratere imense, perfect circulare, care par că au fost lovite de meteoriți. În realitate, sunt doline de prăbușire (fenomene carstice), una mică, una mare. Dolina Mică (Mikri Spilia): este cea mai faimoasă și cea mai arătoasă după părerea mea. Pe lângă faptul că este mai accesibilă vizual decât a doua, ceea ce o face unică este faptul că, în interiorul pereților săi verticali, au fost săpate două mici biserici albe, la care poți ajunge printr-un tunel de la intrare. Dolina Mare (Megali Spilia): este mult mai vastă, acoperită cu vegetație sălbatică și pini, oferind un peisaj de AVATAR. Și dacă tot am început legendele, despre dolinele de la Didyma aveți de unde alege: unele povestesc că au fost create de gemenii Apollo și Artemis ca semne ale trecerii lor pe pământ, altele că sulița Sf. Gheorghe ce urmărea balaurul a străpuns pământul lăsând în urmă o dolină, altele că sunt ochii lui Hades, căci vă amintiți că în Ermioni era poarta spre Infern. Ce să zic, voi credeți ce vă e pe plac, eu vă spun doar să mergeți că e mișto.

Nafplio 

Am ajuns în Nafplio pe o ploaie mocănească și un vânt bacovian, total neașteptat pentru luna decembrie în Grecia. Chiar și așa orașul e absolut spectaculos. Fostă capitală a Greciei după eliberarea de Imperiul Otoman, Nafplio te va impresiona prin influențele venețiene, că deh, au trecut și italienii pe aici la un punct, prin piațetele largi, străzile pavate cu marmură și puzderia de gelaterii (tot moștenire italiană, ce să faci). Balcoanele sunt colorate, din fier forjat și ferestrele înalte și impunătoare. Ce poți face? Urcă cele 990 de trepte până la cetatea Palamidi – noi am urcat cu mașina, că bătea o ploaieeeee, să nu scoți câinele din casă. Intrarea costă 20 de euro de persoană și te lasă să te plimbi pe și prin ea. Fă o plimbare pe Promenada Arvanitia ce șerpuiește chiar pe sub stâncile abrupte ale cetății Acronafplia, oferind o vedere neîntreruptă către Golful Argolic și Fortăreața Bourtzi. Traseul începe de la capătul portului (zona „Cei Cinci Frați” – unde sunt tunurile vechi) și se termină la plaja Arvanitia. Este o plimbare scurtă și ușoară, de aproximativ juma de oră. Asta desigur dacă nu stai să faci poze la fiecare pietricică venețiană și fiecare mâță neagră. Intrarea e prevăzută cu o poartă pe care scrie că e închis „due to rock falling” și că o să mori dacă îndrăznești. Noi am ocolit gardul și n-am murit… ce să zic, voi vedeți cum vă riscați. Ia un bac până la fortăreața Bourtzi – sau mă rog, o poți admira și de pe promenadă. Plimbă-te pe străduțele pavate cu marmură, ce nu sunt foarte drepte și ascund gropi de te uzi până la genunchi. Întrebați-mă de unde știu 🙂 Una peste alta Nafplio e grozav și chiar e o destinație bună într-o vacanță petrecută în Peloponez.