Despre sate adormite, lanuri cu linte și priveliști amețitoare
Una dintre cele mai bune recomandări pentru o vacanță autentică în Lefkada, este să lași deoparte hoardele de turiști și să te îndrepți spre satele de munte. Turul trebuie să înceapă de musai cu o vizită în Karya, micuța localitate cocoțată pe stânci abrupte, din mijlocul insulei.
Vei găsi o singură cafenea, cu două mese înghesuite între trotuar și geamurile arse de soare. Sub privirile somnoroase ale octogenarilor satului, te vei umbri sub cupola impresionantă a celor trei platani, ce acoperă întreaga piațetă. Vei răspunde și tu cu un zâmbet discret, uităturilor curioase. Cafeaua e neagră, tare și nu foarte aromată, dar își face treaba și scoate somnul din tine. După, dă o tură până în capătul satului și poate o să te încânte vreuna dintre obiectele de decor sculptate în lemn de măslin, care se vând la singurul magazin de suveniruri din sat. Micuța biserică din capăt, pare desprinsă din filme cu Zorba grecul. Înainte să ajungi la biserică, pe partea dreaptă este o tavernă cu niște picturi interesante, însă dacă vei fi suficient de atent, vei vedea că pictura reprezintă de fapt casa de peste drum.
Din Karya pornește spre Rekatsinata, satul abandonat, în ruine acum. Aici, watch out the snakes și alte târâtoare pe care s-ar putea, sau nu, să le zărești în vegetația înaltă. Dacă ajungi undeva prin septembrie, îți vei putea umple geanta de smochine proaspete, căci sunt pe toate drumurile. Iar dacă ești un influencer veritabil, that’s the spot pentru a-ți impresiona fanii cu niște poze mai puțin întâlnite. De sus, de pe acoperișul în ruine, cucerit acum de ferigi și năpădit de mușchi, admiră câmpiile de linte de la Eglouvi și localitățile săpate în stâncă, ce răsar din pădure, ca ciupercile după ploaie.
Din Rekatsinata pornește spre Agios Donatos. Drumul va șerpui printre lanuri terasate și ferme unde nu vezi picior de om. Poate doar niște capre pripășite sub vreun măslin, încercând să scape de soarele amiezii. La fiece curbă, muntele se va înălța semeț în fața ta, iar orizontul va fi mărginit de marea ireal de albastră. Aproape de Agios Donatos, se vor înșira Volti, micuțele așezări de păstori. Nu mai sunt utilizate acum, însă pentru două poze, își fac treaba. La Agios Donatos, oprește-te pentru o mică pauză lângă biserica construită în 1921. Locul e atât de seren încât n-ai cum să nu-l apreciezi. Platoul Agios Donatos mai este cunoscut și renumit pentru culturile de linte. Au și ceva festival al recoltei care se ține în luna august și din mulțimea de recomandări cu lucruri de vizitat în Lefkada, este printre primele locuri.
De la Agios Donatos am încercat să ajungem la parabolicele de pe vârf, pe care le ginisem de când am pus piciorul pe insulă. Însă pe când eram fericiți că uite ajungem și ce fain va fi, am dat fix într-o poaaaaartăăăăăăăăă mare, pe care era scris cu roșu forbidden și alte înjurături din astea. Pare-se a fi proprietatea armatei. În stilul nostru caracteristic de a depăși orice limite ni se pun în cale, era cât pe ce să ignorăm toată vrăjeala asta și să trecem de poartă, că era deschisă, când am mai văzut un afiș pe care scria mare baza NATO, iar undeva pe un zid sus, se plimba un domn cam nervos ce ne studia insistent. Ok, boss, plecăm, plecăm, noah, acum ce credeai, că vă facem poze și le vindem la ruși?
Nu ne-am supărat tare, chiar dacă am făcut calea întoarsă, că tare frumos era drumul. Am ales ca punct de belvedere stația meteo, așezată pe un vârf, chiar ușor mai înalt decât baza Nato. Ca să ajungi aici, lași în stânga drumul care îți indică direcția Eglouvi. La următoarea o faci din nou la stânga și la următoarea iar la stânga (am pus harta cu recomandări de road trip în Lefkada mai jos). De la stația meteo se vedea chiar mai fain decât de la antenele armatei. Aici am lăsat mașina, am făcut câțiva pași și un milion de poze, plus o filmare total nereușită, dar măcar am imortalizat momentul.
Drumul de întoarcere, l-am ales prin Eglouvi, un sat culcușit între stânci, pini și lanuri. Aici opriți-vă în singura piațetă centrală, să beți o limonadă și poate să serviți și o salată cu linte, căci e o legumă tare populară prin aceste părți. Veți observa că grecii au în mijlocul satului taverne și pomi. Flori și cafenele. Fix ca la noi, unde primăriile tronează mândre în centrul orașelor.
Șoseaua îngustă ne-a purtat apoi prin Alexandros, un sat mic, cu câteva case de piatră, unde era atât de liniște încât ne venea să vorbim doar în șoaptă. Nu știu de ce, că nu era ca și când am fi deranjat pe careva. În Alexandros am descoperit Kodria, o vilă minunată, cu recomandări foarte pozitive pe site-urile de cazări din Lefkada. De acolo, am luat direcția ASPROGERAKATA, AKA, casa noastră, unde neapărat dacă sunteți în trecere, să opriți la PARADOSIAKO bakery. Cofetăria e a unei doamne tare drăguțe, care face cele mai bune prăjituri cu morcov și niște biscuiți cu migdale divini. Dacă vă e foame, unica tavernă din sat vă va servi un gyros adevărat, multe vorbe de bine în greacă și un desert delicios cu portocale. Meniul nu e prea vast, vinurile nu prea multe, dar porțiile sunt ca pentru după coasă și zâmbetele pe măsură.
Și dacă simți că ai mâncat prea mult și încă nu e chiar seară, o poți lua pe drumul rupt de cutremurul din 2015, ce pornește din parcul central al satului ASPROGERAKATA spre dreapta, la o plimbare. Drumul, pe care acum nu circulă mașini, e umbrit de pini și flori, iar după 20 minute îți aduce în zare marea. Se vor succeda vii, măslini și lanuri de grâu. Pe partea dreaptă, e o grădină de legume mai specială, păzită de un măgăruș, căruia îi plac atât de mult merele, încât într-o zi, dezlegat fiind, a decis că porția pe care i-o servisem e totaaaal insuficientă. M-am trezit cu el în coastă, căutându-mă pe la buzunare. Însă când a realizat că e închis aprozarul a evadat spre sat, aruncând voios din copite, fără să am vreo șansă de a-l aduce înapoi. Na, Mihaela și acum? Long story, short, nu a durat prea mult răzmerița, că a doua zi, era la loc în gradină, iar poarta închisă. Cu lacăt …
Seara o puteți puncta cu un pahar de vin pe plajă admirând apusul, sau în grădina umbrită de smochini, cu o carte și o muzică în surdină.
Recomandări road trip Lefkada (Grecia): Karya – Rekatsinata – Agios Donatos – Stația Meteo – Eglouvi – Alexandros – Karya
- Data parcurgere – mai 2023
- Starea drumului – asfaltat
- Timp parcurgere – 3.30 h dus întors, cu pauze
- Aplicații utilizate – Google Maps
- Semnal telefon – da
Acest articol face parte din seria Grecia. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.