Secretul cunoscut de toată lumea
M-am trezit cu o dorință arzătoare de a vedea împrejur ce nu reușisem să deslușesc nimic cu o seară înainte. Hotelul la lumina zilei arăta mai rău decât aseară, drept urmare am hotărât adhoc să caut altceva. M-am echipat urgent, am luat tableta să am net, i-am zis lui Cristi că plec, de săracul nu a putut avea nici o reacție și în 10 minute eram dusă. În spatele hotelului era un sat de chao-ley. Adică pirații mărilor. Popor nomad care, zice legenda că ei sunt cei care au ocupat marea majoritate a insulelor din partea asta a Thailandei și trăiesc neînregistrați în nici o țară. Ciaolăi, neciaolăi, dar zău tare mizerie e pe la ei. Mă cercetează curioși, eu pe ei la fel, ne înțelegem prin semne cum să ajung pe partea cealaltă a insulei unde găsisem eu un hotel fain. Dă unul două telefoane și apare altul cu un tuk tuk. Mă preia și până la prima intersecție călătoresc singură. De acolo sunt înghesuită de doi briți care merg în aceiași direcție cu mine. Schimbăm păreri despre ce e de făcut, unde să mănânci etc. Debarcăm prieteni deja după 10 minute.
Intru în complex și deja mă relaxez…așa mai vii de acasă prietene. O piscină ca oglinda se așternea în fața ochilor. în recepția largă, fără pereți mă întâmpină o domnișoară zâmbitoare. Plajă privată, curată, largă și mărginită de palmieri. Da, au camere, ușor mai scumpe decât ce plătisem pentru celălalt hotel, dar nici nu mai conta. O rog să mi le rezerve că ne întoarcem repede. Dau trezirea urgent pe whatsapp, asistată cu poze de la fața locului, obțin acordul trupei pentru mutare, culeg un tuk tuk din prima intersecție și în 15 minute sunt înapoi. Ne facem bagajele, ne țigănim maxim cu managerul hotelului care desigur că nu vroia să ne dea banii înapoi pe restul nopților plătite. Țigăneală care s-a terminat după vreo 30 minute, un refuz la plată și recuperatul banilor după 40 de zile.
Dar nici nu mai conta…căci plaja aia albă, umbrită de palmieri mângâiați de briza mării, pe care eram maxim 20 de oameni a meritat tot efortul. Restul zilei a fost un răsfăț total. De la masaje, la plajă, la snorkelling printre pești colorați și zăcut în paturile confortabile. Și curate.
Seara am pornit să explorăm și restul insulei. Se pare că nu e așa necunoscută cum credeam eu. Centrul care constă într-o stradă pietonală de pe care poți cumpără de la magneți de frigider, la tatuaje cu bambus, era inundat de turiști. Însă toți cu o relaxare de invidiat. Cu ajutorul prietenului nostru TripAdvisor descoperim barul unui American, pe numele lui Elephant. Barul, nu americanul. Aici, veselie maximă și concert ad-hoc în toată regula. Nu știai cine cânta mai tare, turiștii sau ciaolăii 😊 . Și după o săptămâna de mâncat orez și pui și ierburi de toate felurile am pus în gură prima felie de pizza, moment în care am avut senzația că am pășit în rai. Am acompaniat îmbucătura și cu o gură de bere, ca să fie treaba clară și deja auzeam și heruvimii cântând. Acuma nu zic, că e bună și mâncarea thailandeză, da nu toată ziua bro‘. Așa, o dată pe săptămână.
Am încheiat ziua, cum altcumva decât în alt bar de pe plajă, pe aceleași rogojini colorate și cu același Mai Thai care îți unge sufletul.
Acest articol face parte din seria Thailanda. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.