Două zile în paradis
Ce poți face pe o insula tropicală? Păi.. prima zi am început și noi ca tot omul cu plajă, snorkelling, masaj, Mai Tai. Iar plajă, iar snorkelling, iar Mai Tai… Și am repetat figura asta preț de câteva ore până când mi s-a urcat Mai Tai-ul la cap, a venit refluxul și dădeam cu genunchii de recif, m-am prăjit pe ceafă și am început să mă plictisesc. Cum Cristi era și el cam plictisit, zic hai să vedem și noi ce e de insulița asta. Drept urmare, am pornit ca niște adevărați exploratori, în șlapi, chiloți de baie și fără apă, să vedem și noi minunile tropicale. Singurul lucru cu care ne-am mai scos rușinea de a pleca totaaaal nepregătiți a fost rucsacul de iută colorată în care măcar am îngrămădit o cremă de plajă, telefoanele și aparatul foto.
Păi ce să va spun… Insula e tare micuța, are formă de triunghi și pot să o bați fără nici o problemă de la un cap la altul. Dar nu în șlapi și de preferat nu la ora 13 😊. Am trecut de strada pietonală și pe măsură ce ne depărtam de zona turistică, hotelurile erau înlocuite de case modeste de bambus, cu rufe colorate întinse pe sfoară, cu copii zâmbitori pe prispă și femei vesele ce ne conduceau cu privirea. Mi-am scos aparatul și ferită de vegetație am încercat să surprind fiecare emoție, fiecare clipire.
Zona rurală nu are o infrastructura dezvoltată, drept urmare aici merge cu un scuter sau per pedes. Baiul era că șlapii noștri nu ne ajutau deloc la pantă și deja îmi blestemam inspirația. Însă în timp ce mă biciuiam mental pentru cât de toantă sunt, asta în timp ce șlapii îmi alunecau rău din picioare, priveliștea s-a deschis și m-am prins că ajunserăm pe partea cealaltă a insulei. Care ne încânta cu o plăjuță mică și stâncoasă, fără lume și o apă cristalină, de topaz. Am lălăit-o noi pe acolo o vreme după care am decis că ar fi cazul să vedem și restul. Cum trekking-ul în șlapi nu mai era atractiv, am decis să luăm un taxi acvatic 😊 adică o bărcuță, pe care o poți arvuni de pe orice plajă și pentru aproximativ 10 lei te duce unde vor mușchii tăi. Păi din larg insuliță e o încântare… Apa e de smarald și de topaz, e și strălucitoare, e și întunecată, plajele sunt și de aur și de fildeș. Din loc în loc câte o limbă lungă de nisip se ițește din apă și deasupra ei câte un palmier se unduie în bătaia vântului creând fotografia perfectă.
Am dat noi o tură completă, până când am ginit o plăjucă mică cu un băruleț pe ea și puțină lume și ne-am aciuit acolo pentru restul zilei. M-am așezat sub un copac pe nisipul ud și fierbinte și am moțăit în sunetul liniștit al valurilor gândindu-mă cum ar fi să fac treaba asta în fiecare zi…
A două zi pe Koh Lipe a trecut la fel de idilic și în curând ne făceam bagajele pentru a părăsi acest mic colțișor de rai. Pe drumul de întoarcere ne-am amintit de Makey și de frumoasele Similan, de Tik și de regele iubit, de templele scăldate în soare și de zâmbetele care ne-au însoțit și am hotărât că țara asta mai merită o vizită.
Acest articol face parte din seria Thailanda. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.