Privesc în sus și mă ia groaza când văd pârtia înclinată și perfect dreaptă, peste care telescaunul trece agale. Serioooos????????? Adică chiar așa o luăm cu heirupul de la primii pași? Inspir adânc și îmi fac curaj. Hai! Încet îmi intru în ritm, deși pulsul mi-e pe la 150 și tot corpul, nesaturat de cofeină încă, începe să se mârâie și să îmi dea tot felul de vrăjeli…În 5 minute minute începe să mă doară spatele, genunchiul, șoldul, când stângul, când dreptul…Damn! Parcă toate oasele și-au făcut sindicat și acum au început revolta. Cum nu negociem cu teroriștii, ignor total hustle-ul din capul meu și ușor începe să se facă liniște. “Dar e preaaaa de dimineață pentru așa cevaaa”…se mai aude îndepărtat. Taaaci! încă 50 de metri, hai că merge! Într-un timp mai scurt decât am anticipat sunt la jumătatea pantei și se pare că încă n-am murit. Îmi trag respirația când ajung la baza telescaunului, ferm convinsă că am gătat cu chinul…Ăhm! Nici o șansă! Mi se dezvăluie o pantă la fel de nasoală, atât doar că asta e pe un drum destul de lat și plin de bolovani. Mai bodogăn în minte și le mai dau o dată ignore la ultrașii din mine. Long story short, începutul de traseu spre Lacul Mija, e fix după o urcare istovitoare de 45 de minute, pe un drum urât de tot, pe care dovedești fix 239 m diferență de nivel.
Nuuuuuuu! În momentul în care stabilim diferența asta ne amintim de vorbele lui Bibi:
“Dacă mergeți cu mașina, mai aveți vreo 200 de metri până la începutul traseului.”
Pe verticală Bibi, pe verticală! Puteai să precizezi, că noi suntem mai tăntălăi! Na, de știut de acum încolo, că de musai trebuie să stabilim și pe care axă sunt distanțele, bineeee?
Începutul de traseu spre Lacul Mija este marcat cu o placă mare, veche, ornată de vreo 3 văcuțe leneșe, de ale căror coarne nu prea văd mare lucru. Ce-i tu, vă informați și voi? Cărarea începe pieziș pe curbă de nivel, aproape ascunsă de iarba verde și de niște flori ce seamănă teribil cu cele din AVATAR. În depărtare se zărește Vârful Cârja și Parângul Mare. După chinul provocat de primii 239 de metri pe verticală, urcarea asta e actually a piece of cake. Peisajul destul de asemănător cu Hinterglamm și mă simt ca în Austria. De n-ar fi muștele astea enervante ce nu mă lasă să trăiesc ar fi minunat! Apropos, s-a descoperit care o fi rolul muștelor în lumea asta? În afară de a-mi ridica mie pulsul…
Cărarea verde te poartă vreo juma’ de ceas până în Șaua Izvorul, primul loc de belvedere. Pffff…petalele roz de rododendron colorează tot muntele, iar iarba e suprasaturată de verde. Priveliștea e completată de petice de zăpadă și un cer absolut albastru. Damn! Și cât am subestimat muntele ăsta, recunosc… Ne dăm 10 minute de pauză și poze, că merităm. Din Șaua Izvorul, un urcuș susținut, dar foarte lin față de ce a fost înainte, ne duce la Șaua Scurtu unde e intersecție de trasee. În dreapta continuă dunga roșie pe care venisem până acum care te va purta până pe Parângul Mare, iar în stânga pe curbă de nivel, printre rododendron roz, o ia bulina galbenă ce ne va călăuzi până la Lacul Mija.
Placa ne arată vreo oră până la lac.
Imediat ce trecem de șaua Scurtu și intrăm pe traseul cu bulină galbenă, ne afundăm între jnepeni și în fața noastră apare Vârful Mija. Mă uit cu atenție și văd depaaaarte, departeeee și jos tare, cărarea…NUUUUUUU! adică trebuie să cobor tooooooot ce am urcat? Sindicatul se trezește și începe să mă doară glezna dreaptă! Băi! Ia terminați!
Începem să coborâm pe cărarea îngustă, mângâiați de jnepeni și floricele galbene. În curând atingem căldarea Mija Mare. Pauză de adăpat și poze. Și de studiat masivul în căutare de ceva căprițe. Fără succes însă.
De la izvor, începem din nou să urcăm și în maxim 15 minute atingem lacul.
Lacul e mic, verde și albastru, liniștit și magic. De jur împrejur, vârfurile Parângului se oglindesc mărețe, brodite în apă de firicele verzi de iarbă. Îmi petrec următoarele 10 minute urmărind trei căprițe tare sprintene, undeva sub vârful Mija.
Mă ia foamea și mă gratulez cu un sendviș și un baton cu halva. Well, al doilea nu a fost o alegere prea inspirată că era expirat și mi-a lăsat un gust tare dubios în gură. Și pe când absorbeam toată serenitatea asta a apărut un grup de domnișori și domnișoare care m-au încântat cu trilurile lor ascuțite atât de apăsat încât au început să îmi țiuie urechile. Caprele săracele au plecat și ele că, deh, câtă gălăgie să tot înduri. Păi dacă n-am auzit toate rețetele de salată cu ton din lumea asta, unde „habar n-aveți voi, că ardeiul e șmecheria” și de câte minute de cardio face pe zi fiecare …(asta dacă mă întrebați pe mine a fost show off, că numa de cardio nu arătau domnii, mai repede concurs de bere)…Well, ne-am plictisit de ei și am luat-o înapoi, ferm hotărâtă să le pun cel puțin o piedică în cărare. Însă mi-am oprit pornirile violente când am observat adidașii cu scai din dotare și m-am gândit că voi contribui serios la creșterea șanselor de a-și rupe picioarele.
Așa că i-am depășit, sperând să se asurzească unii pe alții și să nu mai vină veci la munte. Veci!
Traseul de întoarcere a urmat fix aceeași cale ca cel de dus. Cu toate astea datorită soarelui ce bătea invers, îmi părea că e cu totul alt peisaj. Mult mai repede decât am anticipat, am atins placa cu văcuțe, iar apoi în 20 de minute eram la mașină.
Deși am subestimat total acest munte, deja îmi făceam planuri pentru traseul de creastă. De data asta, clar cu Jimny, ca să dobândim mai ușor cei 200 de m…verticali Bibi! Verticali!
Munții Parâng I Rezumat traseu lacul Mija
- Tură de o zi
- Data parcurgere – iunie 2022
- Dificultate – ușor spre mediu
- Timp parcurgere – 6 h dus întors, cu pauze multe
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
- View – traseu exclusiv în gol alpin cu view spre crestele Parângului
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – da, la jumătatea traseului, căldarea Mija și apoi la Lacul Mija
- Diferență de nivel +935/ – 935 m
- Tip traseu – liniar – dus, întors pe aceeași rută. Bandă roșie + punct galben
- Cum ajungi – din Alba Iulia – stațiunea Parâng. Drumul este asfaltat.
- Aplicații utilizate – Munții Noștri, Mapy, Windy Map.
- Semnal telefon – da.
- Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum
- Harta o puteți importa de AICI
Acest articol face parte din seria Munții Parâng Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
Si noi am fost acolo in aceiasi zi, dar de la Hotel Rusu am continuat pe un drum asfaltat pana se termina asfaltul si inca vreo suta de metri pana la o parcare. Apoi urmeaza o mica panta pana la statia termius a telecaunului vechi; (nu stiu exact de unde porneste telescaunul…). Ne-am intersectat cu voi pe langa paraiasul din vale; eram un grup de familii cu copii de diferite varste. In plus, am urcat si pe Parangul Mic la dus. Frumos!
Daaaaa, îmi amintesc!
Ce fain că ne-am întâlnit și virtual! Chiar povesteam că ce educație mișto oferiți copiilor prin faptul că în timpul liber îi duceți în natură! Bravo!
Salut!
Am vrea sa campam 2 nopți lângă lac.
Ai putea sa ne spui, te rugăm, dacă terenul permite și dacă lângă lac este apă potabilă?
Salutare. Apă este, însă locul este destul de înghesuit lângă lac și cam bolovănos. În plus din ce știu eu e interzisă camparea la Mija. Cel mai bine sunați la Salvamont și vă informați. Poteci cu soare!
Mulțumim!
Cu drag!