– Miha… ăla e un urs?
– Whaaaat?
Mă uit în direcția indicată de Ioana… o spinare blănoasă, maro și masivă ieșea din decorul verde de jneapăn.
– Ăăăăăăăăăămmmm… mda, e urs
Și în vacarmul ce a urmat de:
— Unde? Eu nu văd!
— Uite acolo, deasupra de stânci!
— Eu tot nu văd!
— Uite că se mișcă, acum traversează!
— Hai să plecăm!
— Ăsta, de o ia spre noi, în 5 minute e aici!
— Vorbiți mai tare!
— Unde e spray-ul?
Mă aud:
– Oooooooooaaaaaaaaaaa, ce faaaaain îiiiii!
Îi surprind privirea lui Cristi:
– Tu nu ești prea sănătoasă, zău 😊
Mno, da’ ce să fac… că atât de mult mi-am dorit să văd unul și s-a întâmplat fix cum mi-am dorit: să fie suficient de departe încât să nu mă simt în pericol, să fie în habitatul său, nu la cerșit pe șosea, și cam atât. Alte pretenții nu am avut. Și fix așa a fost. Și în următoarele 5 minute, am tras mâța de coadă și m-am făcut că mă tot leg la șireturi, că ceilalți o luaseră la vale rapid, ca să pot să-l mai văd odată și încă o dată, liniștit, impunător, în munte, acolo unde îi este locul.
Aaaa, nu v-am spus unde, așa e? Mna, ce să fac, dacă m-am luat cu altele… Ziua noastră a început muuuult mai devreme de evenimentul urs, așa, pe la 6, cum încep toate zilele de munte. Greu, cu pleoape lipite, cu creiere confuze ce nu s-au dezmeticit, cu bocanci ce refuzau să stea cu șireturile legate și rucsaci prea plini din care, până la mașină, mai tot pica câte ceva; cu cafeaua de la Mol, ce e la fel de rea ca de fiecare dată, deși eu sper mereu că va fi mai bună; cu râsete și luminițe când ne întâlnim, în așteptarea a ceea ce ne va oferi această zi. Și Doamne, dar ce zi!
Am debarcat în jur de 10 la telecabina de la Bâlea Cascadă, având în plan o tură ușoară și de la care nu aveam prea multe așteptări. Din puzderia de trasee de la Bâlea Lac l-am ales pe cel cu urcare motorizată cu telecabina, apoi pe cruce roșie până în Curmătura Bâlei și retur la Bâlea Cascadă tot pe cruce roșie, prin Valea Doamnei. Zis și stabilit, în formație de 6, am lăsat în urmă rapid circoteca de la lac ce ne-a umplut nările cu mirosuri de mici, porumb prăjit și gaz de eșapament și ne-a asurzit cu ritmuri folclorice care mai de care. Salivând la standul de kürtős, singura chestie cu care m-aș înfunda de acolo, am luat-o avântat spre Curmătura Bâlei. Cărarea e pietroasă și avântată, ca toate din Făgăraș. Nimic periculos, decât poate dacă urci în teniși. În maxim jumătate de oră eram în Curmătura Bâlei. Asta fuse toată urcarea? Păi și de aici numai coborâm? Păi și unde sunt cei aproape 400 de metri trâmbițați de Mapy? Deja mă gândeam ca poate ar fi trebuit să aleg altă variantă din toată mulțimea de trasee de la Bâlea Lac.
— Auziți, n-aveți chef să urcăm și pe Paltinu? Că e aicișa, aproape.
— Io vă aștept aici.
— Bineeeeee.
Îi lăsăm pe băieți la siestă la soare și continuăm pe bandă albastră încă 40 de minute, că mno, flori, norișori, vârfuri, Negoiu, selfie, prăbușelnițe, Negoiu, Lespezi, iar selfie și tot așa. Urcarea e abruptă, dar nu grav, panta e înclinată, dar fără să amețești… tare. Suficient cât să te țină în priză și să simți că ești la munte. Destul de asemănătoare cu urcarea de la Bâlea în Șaua Capra (pentru cei dintre voi care ați fost). Odată ajunși în Șaua Paltinul, aveți varianta de a o lua la dreapta spre Șaua Doamnei, Lăița, Lăițel și Negoiu apoi, de vreți, saaaaaauuuu spre stânga pe Vf. Paltinu, Fereastra Bâlei, Iezerul Caprei și Buteanu, de este dorință și putirință. Noi ne-am împlântat pe tăpșanul ce marchează Vf. Paltinul și ai lui fix 2399 de metri. Și în timp ce admiram panorama crestei balaurului până departe spre Moldoveanu, mă gândeam că data viitoare să aduc și eu trei bolovani și o roabă de pământ, să facem să fie vârful ăsta de 2400. Păi și pe Paltinu am lălăit-o noi ca fetele vreo 20 de minute, hăhăindu-ne din te miri ce…Mă rog, știu de ce, dar nu pot spune aici pe blog…Hi, hi!
După 20 de minute ne-am amintit că mai avem doi băieți ce ne așteaptă o țâră mai jos de ceva timp, iar traseul nostru de 4 ore aproape că n-a fost încă început. Așa că i-am dat bocanc la vale și ce am făcut pe urcare în 40 de minute am rezolvat pe coborâre în 20.
— Mno și voi ce mai ziceți? V-a fost dor de noi? Taaaareeeee?
Din Curmătura Bâlei am luat-o la vale tot pe cruce roșie spre frumoasa Vale a Doamnei, unde zice legenda că o domniță, urmărită de tătari, pentru a nu fi prinsă s-a aruncat în apele pârâului, sfârșind în valurile învolburate ale acestuia. Acum, în 2025, realitatea e cam așa: Valea Doamnei e extrem de frumoasă, mărginită de creste ascuțite, însă debitul pârâului e foarte departe de a face asemenea victime. Poate doar dacă stai cu capul în apă ca prostul, în poziții dubioase de yoga. Anyhow… Coborârea e domoală, prin ierburi verzi, verzi, cu Turnurile Paltinului avântate în spatele nostru. În curând am ajuns la Lacul Doamnei. De sus să nu fiți foarte dezamăgiți, ca anumite persoane, dar nu dăm nume, că nu se vede chiar lacul, ci o bălțuță miculuță. Mai mergeți și voi vreo 5 minute și iaca lacul cel adevărat. La lac am pus de-o pauză de picnic. Picnic împărțit cu un cățel tare drăguț și sperios, ce a făcut toooot posibilul să fie și mai drăguț decât era; drept urmare, a halit vreun sfert din mâncarea din rucsaci, că oricum era prea multă. Cu ocazia asta ne-am întâlnit și cu ciobanul ce ne-a mărturisit că acest cuț e cam șturlubatic și fuge ca un bezmetic, că nu e ca cel pe care l-a avut și care l-a salvat de două ori de sub urs.
— Ămmmmmm, cum ați zis? De sub urs? Asta e așa, un fel de-a spune?
— Da, da, de sub… că a venit la oi și m-am băgat să-l alung. Uite, vezi umărul ăsta? Că mi l-a smuls aproape…
Nu mai întreb mai multe, că te miri ce mai aflu.
— Mno, drum să aveți și mare atenție, că a stat ursul toată noaptea acolo jos, la izvor.
Mna, ce fain! Tot ce trebuia să mai știu!
— Mulțumim frumos! Și să nu-l bateți pe cățel! Că se dă el pe brazdă… la un moment dat!
Încetul cu încetul, continuăm pe cruce roșie, pe cărare prin dreapta pârâului. Ireal cât e de frumos… în stânga noastră, vârfuri fără nume se avântă verzi spre cer și îmi pare că suntem în Avatar, atât de sus a cotropit iarba muntele. Mai spre mijloc, o pătură de jneapăn și ici-colo încep să se ițească brazii. Pârâul Doamnei susură cristalin, săltând peste pietre, iar în spatele nostru, în continuare, fac spectacol Turnurile Paltinului. Și când mă gândesc că aveam zero așteptări de la traseul ăsta… Înaintez încet, concentrată la flori, la nori, la toată minunăția din jurul meu, la…
— Miha, ăla e un urs? Remember that, da?
Na, și din acel punct s-a dus dracului toată reveria. Pompați de adrenalină, i-am dat papuc la vale, unii mai rapid, alții bombănind, că ar mai fi dorit să mai stea să observe ursul. I-am dat drumul la cântat, fluierat și imitat mierlele – mă rog, asta e părerea mea, că după părerea altora era cam pe moarte mierla respectivă. Niște ciudoși, ce mai…
Rapid, jnepenii au dispărut și am intrat într-o pădure verde, verde, pe cărări mărginită de ferigi gigantice și bolovani îmbrăcați de mușchi catifelați. Toată distracția de prin pădure a durat vreo 2 ceasuri, timp în care am coborât puternic, numai bine cât să putem urca la loc și apoi din nou să coborâm, că trebuie să treci de pe Valea Doamnei pe Valea Bâlei și e o miculuță creastă de dobândit. La fel de miculuță ca băltuța de lângă lac. Asta e cu toate aceste trasee de la Bâlea Lac: ba urci, ba cobori…
După aproape 6 ore de mers, un urs, un cioban și un cățel drăguț, multe bancuri porcoase și fluierături de ne-au durut bojocii, am ajuns la Bâlea Cascadă și, ca să încheiem glorios tura, ne-am permis fiecare câte un kürtős. Mă rog, poate nu chiar fiecare…
Munții Făgăraș I Trasee de la Bâlea Lac I Bâlea Lac – Vârful Paltinu – Bâlea Cascadă prin Valea Doamnei
- Tură de o zi
- Data parcurgere – iulie 2025
- Dificultate – mediu
- Timp parcurgere – 6 h dus întors, cu pauze multe
- Distanță – 10.9 km
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
- Priveliște – traseu la coborâre 1/3 prin pădure, în rest gol alpin
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – da
- Diferență de nivel – urcare 460 m, coborâre 1245 m
- Tip traseu – liniar
- Marcaj – Bâlea Lac – Curmătura Bâlei marcaj cruce roșie -> bandă albastră până pe Vf Paltinu – > retur la Bâlea Cascadă prin Valea Doamnei pe marcaj cruce roșie
- Cum ajungi – din Alba Iulia – Bâlea Cascadă – drum asfaltat
- Aplicații utilizate pt trasee de la Bâlea Lac – Mapy, Munții Noștri
- Semnal telefon – da
- Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum
- Pot trimite harta in GPX pentru cine dorește
Acest traseu spre Vârful Paltinu face parte din seria de trasee de la Bâlea Lac din Munții Făgăraș. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
Dacă îți place conținutul de pe Traseu Nemarcat și vrei să mă ajuți să continui să explorez și să împărtășesc trasee, o cafea sau un follow poate face o mare diferență! Aceasta contribuie la întreținerea blogului, la realizarea de ghiduri detaliate și la descoperirea unor locuri noi pentru tine.
- pe Instagram mǎ găsești AICI, sau cu profilul TraseuNemarcat. La fel și pe Facebook. TikTok n-am 🙂
-
pentru cafea doar apeși pe butonul drăguț și roșu din dreapta, iar de acolo te descurci tu
Mulțumesc! 🚶♂️⛰️