Vârful Gugu – despre comori dacice și vârfuri care dispar
– Trăbă că ai mulți câini, bade, la câte oi mișună pe aici!
– Am, da i-am bătut ieri să plece!
– Da’ de ce? Au fost răi?
– Păi or fugărit niște turiști…
– Ăăăăămmmmm …i-or fugărit tare? Și dacă au plecat, au plecat departe? Și totuși cam câți ai? (să știu și eu de unde îmi vine pieirea…)
Mă lasă badea cu ochii-n soare, că pare-se am prea multe întrebări pentru el… îi mai văd doar geaca roșie cum se pierde în noianul de oi flocoase.
– Mno Doamne-ajută bade să nu îi fi mâniat prea tare pe câini, și dacă da, să nu se răzbune pe noi.
Suntem pe urcare pe traseu spre misteriosul Vârf Gugu. Atât de mult îmi dorisem traseul acesta că încă mi se părea ireal că sunt pe el. Dar ca toate vârfurile programate și nerealizate și acesta s-a materializat fix când a trebuit… adică fără prea multe programări, pur și simplu, într-o duminică a venit și vremea lui. He, he și încă ce vreme… pic de nor pe cerul albastru ce ne-a însoțit fix până la Tuburi, de unde începe aventura noastră. Ascuns bine între Retezat, Godeanu și Țarcu, multe legende a purtat de-a lungul vremii vârful Gugu… Cunoscut ca muntele sfânt al dacilor, datorită faptului că Zamolxe ar fi sălășluit pe aici, Gugu, zice legenda că la anumite ore din zi dispare… Wait, what? Da, da, ați auzit bine. Cică dispare cu totul… acum sper să nu dispară tocmai când urcăm noi pe el că ar fi tare neplăcut să tot urci și să nu mai ajungi. Legenda, ca legenda, cert este că e tare departe de orice intrare din Retezat, Godeanu sau Țarcu, motiv pentru care nu-i venise rândul nicicum. Până azi.
De la barajul Gura Apei o luați înainte spre Poiana Pelegii și în curând se va face o intersecție la dreapta. Chiar după placa cu „atenție urși”. Placă ce e acolo cam de vreo 6 ani, nu e foarte recentă. Nu mă înțelegeți greșit, nu zic că nu sunt urși, că ce-ar fi muntele fără ei, dar nu au apărut așa acum peste noapte… de la intersecție, de aveți noroc să fie bariera lăsată, tot înainte pe un drum cam bolovănos încă vreo juma de oră până când ajungeți la Râul Lăpușnic și la niște tuburi. De unde ați ghicit denumirea de „la tuburi”. Acolo de musai să lăsați mașina că nu vă văd bine dacă nu.
De la tuburi aveți două variante. Spre stânga pe un foarte dubios marcaj roz sau spre dreapta pe marcajul clasic cruce roșie.
Noi am luat-o avântați pe roz că ne doream să vedem și noi vârful, nu care cumva să ajungem mai târziu și să dispară. Cărarea folosită de oi și măgari e destul de bine evidențiată iar marcajul de prințese te ajută să nu ratezi direcția. Prima dată, având în vedere că treaba e șerpuită pe malul râului, a trebuit să fiu atentă să nu dau cu dosul de pietrele alunecoase și să nu iau apă la galoși. Apoi am intrat într-o zonă destul de mlăștinoasă, împănată cu brusturi cât casa, numai buni de ascuns viperele. Mulțam’ Doamne că nu erau pe acasă.
Toată distracția asta durează vreo 45 de minute, iar apoi am intrat în pădure undeeeeee am început să urcăm. Da’ rău, parcă dintr-o dată. Și am urcat. Și iar am urcat, și apoi am mai urcat puțin. Și pe când era să-mi dau obștescul sfârșit s-a terminat brusc pădurea și fix după 2 ore și patru minute am ajuns în spatele wc-ului de la Refugiul Gugu. Bună intrare ne-am făcut! Să fie cu noroc, zic! Pfuiiiii… greu fuse, nu vă mint!
-Ia uitați-vă se vede vârful? Nuuuuuu? Nu se vede sau a dispărut?
Concluzionăm că nu se vede. Nu de alta dar preferăm varianta asta în defavoarea celeia în care dispăruse vârful. Păi și la refugiu, ce pare tare izolat și retras, am stat noi până am devorat câte un sandviș și vreo 3 batoane, nu de alta dar să știm și noi de ce mergem la munte, iar apoi am luat-o avântați tot în sus, de data asta pe marcaj cruce roșie. Pe care l-am respectat fix 5 minute, că apoi distrasă fiind nici eu nu mai știu de ce, am luat-o hoha pe după niște bolovani și pierdută am fost… acum exagerez și eu, că suntem pe un blog unde se țes povești, nu buletinul de știri de la Digi 24. Nu m-am pierdut chiar rău, că prietenii mei erau undeva în stânga mea pe marcaj și foarte departe nu păreau.
Deci, revenim… de la refugiu urci încetuț pe o cărăruță ce traversează o păjiște, apoi un pârâiaș și apoi de la pârâiaș până în șaua Branu o să transpiri de n-ai văzut așa ceva. Nu pare abrupt că e fără bolovani sau pietre treaba, dar credeți-mă că foarte ușor nu e. În șaua Branu am ajuns cam surprinși de dificultatea pantei. Motiv pentru care am decis că mai merităm un baton. Mno, ce să-i faci dacă sunt bune…
-Se vede vârful? Nuuuuuuu? Iar a dispărut? Sau cum?
Din șaua Branu veți vedea un țumburuș departe dar nu vă entuziasmați că nu acela e vârful, eu doar vă spun, ca să nu vă luați țeapă ca anumite persoane aici de față. E tot un vârf pe numele lui Merila Mică sau Mare, depinde pe care o vedeți. Cert e că nu e vârful Gugu. Traseul spre vârful Gugu cel misterios continuă din șaua Branu vreun sfert de oră pe drept, iar apoi dați de un izvor unde ar fi bine să vă adăpați, nu de alta dar nu mai vedeți altă apă până sus. Urmează un horn larg unde am dat nas în nas cu oile menționate anterior. Hornul a mers rapid, mai ales după ce am aflat că dulăii de la stână au fugărit turiștii, nu de alta dar printre vârfuri care dispar și comori dacice inexistente, nu mi-aș fi dorit vreo întâlnire istorică cu ceva lupi de-ai lui Zamolxe.
Odată dobândit hornul, vă mai întâmpină încă o bucată largă pe urcare ușoară (aveți din nou grijă că ce se vede sus în față nu e vârful, remember Merila, da?) iar apoi urmează o curbă stâncoasă de nivel unde dacă te uiți în dreapta poate vezi niște capre negre, iar în stânga lacul Gugu. Încă o pauză de hidratare, un ultim efort și finally avem vârf! Care ce să vezi că nu l-a furat nimeni și nici n-a dispărut. Na și pe vârf, după ce vă săturați de poze, batoane și sandviciucuri, puteți căuta comoara dacică sau peștera. Io, una n-am fost atât de curioasă. Dar nu vă mint că trei sute cincizeci și una de poze am făcut. Hi. Hi!
Păi și de pe vârf am luat-o la vale mai ales că nu e nasoală coborârea și am zburdat ca o capră neagră nefugărită de dulăii lui Zamolxe. Au urmat mult mai rapid decât am anticipat Merila Mare și cea Mică, hornul, izvorul, șaua și refugiul. La refugiu am pus de-o AGA că eu țineam neapărat la o mică buclă și mi-aș fi dorit returul să fie pe marcajul clasic cruce roșie, însă Mapy ne dădea vreo 3 ore pe acolo și oricum eram la limita frontarelor cu timpul, așa că am decis să ne întoarcem pe traseul prințeselor. Și zis și făcut, cu o mică pierdere că voisem noi să ajungem la izvor. La izvor am ajuns, pe traseu ba, așa că am mai pierdut bălăurind încă vreo juma’ de oră. Fix după 8 ore și 45 de minute, 1553 metri urcați și coborâți, am ajuns din nou la tuburi, mulțumindu-i lui Zamolxe că n-a ascuns vârful și am ajuns și noi în cel din urmă să-l vedem. Pam, pam!
Munții Godeanu I Rezumat traseu Vârful Gugu
- Tură de o zi
- Data parcurgere – august 2023
- Dificultate – mediu / greu
- Timp parcurgere – 8.45 h dus întors, cu pauze multe
- Distanță – 14.7 km
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
- Priveliște – traseu 1/3 prin pădure, ulterior gol alpin
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – da: la refugiu, chiar înainte de urcarea în Șaua Branu, sub Merila Mică (acela e ultimul)
- Diferență pozitivă de nivel 1553 m
- Tip traseu – liniar
- Marcaj – marcaj roz, apoi cruce roșie
- Cum ajungi – din Alba Iulia – Baraj Gura Apei – drum asfaltat – ulterior de la baraj până la tuburi drum forestier foarte deteriorat (nu aș recomanda mașină mică). Noi am urcat cu un Suzuki Jimny.
- Aplicații utilizate – Mapy, Munții Noștri
- Semnal telefon – nu
- Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum
- Pot trimite harta in GPX pentru cine dorește
Acest traseu spre Vârful Gugu face parte din seria Munții Godeanu. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
Dacă îți place conținutul de pe Traseu Nemarcat și vrei să mă ajuți să continui să explorez și să împărtășesc trasee, o cafea sau un follow poate face o mare diferență! Aceasta contribuie la întreținerea blogului, la realizarea de ghiduri detaliate și la descoperirea unor locuri noi pentru tine.
- pe Instagram mǎ găsești AICI, sau cu profilul TraseuNemarcat. La fel și pe Facebook. TikTok n-am 🙂
-
pentru cafea doar apeși pe butonul drăguț și roșu din dreapta, iar de acolo te descurci tu
Mulțumesc! 🚶♂️⛰️