De ce Cambodgia? De ce nu? Acum în afară de faptul că poate părea ușor arogant acest răspuns, adevărul este că eram în căutarea unei țări micuțe, că mai aveam puține zile de concediu, cu plaje albe, cazări ieftine, bilete de avion avantajoase și care să nu fie Thailanda. Nu de alta dar chiar a treia oară nu aveam încă chef să merg. Zis și și făcut, stabilite prioritățile, ne apucăm de căutat. Vietnam? Scump biletul, multe de văzut, puțiiiiiin timp la dispoziție. Africa? Scump biletul, lungă distanța, proaste conexiunile. Maldive? Nehhhh… plictiseală maximă! Ce Doamne iartă-mă să fac 10 zile pe plat? America de Sud? Fooooarte scump biletul. Filipine? Hmmm… bun bilet, scumpă cazarea. Reunion? Scump bilet, foarte scumpă cazarea. Mno bine și atunci? Indonezia? Am fost. Laos, Cambogia? Cambodgia it is. Recunosc că cel mai tare m-a convins un articol al lui Brad Florescu pe care vi-l recomand și pe care îl găsiți aici (sunt o mare fană a acestui blog, că tare talentat e băiatul ăsta la scris). În plus, o viză de Cambodgia este ușor de obținut, fără prea mare tevatură, fie online, fie direct din aeroport.
Până când ne-am tot foit noi cu biletele de avion, bineînțeles că nu mai erau la prețul găsit. Tot week-end-ul am stat cu KAYAK-ul pornit și cu refresh-ul în browser din jumate în jumate de oră. Însă în afară de faptul că se scumpeau într-una și nouă ne ieșeau ochii din orbite, nu am rezolvat mare lucru. Zic “hai să lăsăm să treacă wkd-ul și vedem luni de dimineață ce găsim“. Nu vreți să știți că luni la ora 7 au început să zboare cardurile prin casă și 10 minute mai târziu eram posesorii a două bilete de avion pe ruta Viena – Phnom Penh, cu plecarea fix în două săptămâni. Iuhuuuuu!
Săptămânile care au urmat, adică toate două, au fot destinate cercetării de teren. Ce să facem, unde să stăm, cum ne luăm viză de Cambodgia, avioane interne, autocare, bagaje, carduri, șlapi și chiloți de baie. Timp să ne mai facem ceva vaccinuri nu mai era, așa că am zis un îngerel mai din suflet. Am citit și un pic de istorie, că în afara faptului că se filmase Tomb Rider acolo și templele de pe Instagram, nu știam mare lucru de țărișoara asta.
Toată pregătită, cu bagajele făcute cu o seară înainte de plecare, am tăiat-o într-o sâmbătă dimineața spre Viena. Drumul fain, soare mult. În Viena frig ca dracu’, cu un vânticel care mi-a degerat urechile și alte extremități ale corpului care erau pe afară. Că bineînțeles că îmi lăsasem căciula din rucsac acasă. Duhhhhhh! Eram în perioadă electorală așa că ne-am făcut și datoria civică.
La secția de votare aproape nimeni, așa că restul orelor am înghețat pe la târgurile de Crăciun. Unde nu poți plăti cu cardul. Ajungem și în aeroport, unde era nițel mai cald și aproape am adormit pe o canapea. 15 ore mai târziu, puneam piciorul în Cambodgia.
Acest articol face parte din seria Cambodgia. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.