Autobuzul se oprește și o mare de oameni se înghesuie între scaunele ocupate deja…e cald și traficul lent nu ajută deloc aerul să circule…Nu mă gândesc decât la faptul că nu am mască la mine…Damn! de scap necovidată din vacanța asta le trimit o scrisoare de mulțumire celor de la Pfizer. Încerc să respir în îndoitura cotului dar îmi dau seama că nu fac altceva decât să par caraghioasă și o las baltă. Inshallah și Doamne ajută. Din ce văd în jur nu pare nici unul răcit…După vreo 20 de minute de transpirat, ne dăm în sfârșit jos în Balat, unul dintre cele mai titrate cartiere din Istanbul. Clădiri colorate ne dau binețe, sfidând cele 27 de grade cu care încă nu m-am obișnuit. O luăm agale pe străduțele înguste, surprinzător de pline de turiști. Vorba unui blogger cu ajutorul căruia aflasem și eu de cartierul acesta: acum doi, trei ani nu știa nici han-tătar de Balat. Au fost suficiente vreo două poze bine filtrate pe social media și audiența a explodat. Adevărul este că se ascunde ceva magic în clădirile dărăpănate dar viu colorate, în cafenelele haotice în care nici un scaun nu seamănă cu cel de lângă, în balcoanele împodobite cu flori din fier forjat, ponosite acum și pline de praf.
Stup de influensări peste tot, de n-ai loc de nici o poză cumsecade. Ce poți face în Balat, în afară de a te da în stambă pe social media? Păi în primul rând să o lălăi la terase. Bea un suc proaspăt de rodie, specialitatea Istanbulului, apoi o cafea făcută la ibric, pe cărbune. Dă o tură prin magazinele de antichități și dacă nu ești cu avionul, ca subsemnata, vei găsi o puzderie de chestii interesante de cumpărat și negociat.
Pune-te apoi la altă terasă și continuă degustările cu un ceai turcesc de iasomie, de musai îndulcit, ca să fii în ton cu lumea. Mai faci o bahulă de influensărița ce va trece pentru a treia oară prin fața ta, ca să iasă bine filmarea pe vlog, mai mângâi mâța ce ți-a sărit în poală și s-a apucat să toarcă fără pic de rușine. Apoi ia-o în sus pe singura stradă ce duce spre Casa Balat. În drum admiră casele vesele și imaginează-ți cum arăta cartierul în plină glorie. De sus de la Casa Balat view-ul este spectaculos. Ai grijă la întoarcere, că dealul e abrupt și alunecos. Mai fă două poze la treptele colorate și intră și la muzeul Dimitrie Cantemir, dacă ai o tragere pentru istorie și muzee.
Toată treaba asta ar trebui să îți ocupe maxim 2, 3 ore, depinde cât de lălăit ești.
În a doua parte a zilei o poți lua înspre marele bazar, activitate pe care o recomand strict de experiență. O grămadă de vitrine cu lanțuri, lănțișoare, lănțucuri și inelușe. Și o altă mare grămadă de fake-uri. De care ți-ar dori inima. Vrei Fendi, Fendi it is, vrei DG, ia de-aici. Pe mine m-a cam stricat de cap toată mulțimea asta de magazinașe și nu pot să spun că am fost mega încântată. La ieșirea din Marele Bazar treci prin străzile din orașul vechi, care sunt pline de marfă și organizate pe categorii: mai exact e strada cu chiloți, strada cu eșarfe, strada cu lenjerii de pat and so on…Nu cred că există chestie pe care să nu o poți cumpăra de aici.
Beată de cap de la atâta marfă și umblat pe jos, am luat-o spre Garden 1987, un restaurant așezat în Sultanahmet, unul dintre cele mai cunoscute cartiere din Istanbul, pe care nu trebuie să îl ratezi, mai ales când ești cu glicemia jos!
Poftă bună!
Acest articol face parte din seria Istanbul. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
Azi am venit din Istambul și am vizitat și Balatul.Ma bucur că a fost cu ghid.E atat de frumos și viu totul.E vibe pretutindeni și nu știi încotro să mai privești,că oricum e frumos peste tot.Acum, acasă,am devenit dornica sa aprofundez.
Da, este grozav cartierul. De fapt tot orașul este frumos. Eu l-aș revizita oricând. Mulțumesc pentru vizita pe blog!