Despre balene adevărate și false
Barca se leagănă ușor fără să facă vreun zgomot și deși după ultima experiență din Cambogia am jurat că nu mai pun piciorul pe vreo ambarcațiune, nu îmi pare rău deloc de turul de azi. Sunt pe cele două locuri VIP din fața bărcii, întinsă ca o plăcintă în soarele care nici nu arde, nici nu ne arată dinții. Vântul adie suficient de blând încât să nu îmi strice freza, iar apa perfect bleu a oceanului e tare liniștită azi, lucru ce nu poate decât să mă încânte. Suntem într-un tur de văzut balene, în aria protejată Los Gigantes (Tenerife), cu noii noștri prieteni Whale Wise Eco Tours. Deși i-am rezervat la ceas de seară a fost o alegere minunată. Dotați cu o ambarcațiune cu energie solară, se laudă cu protejarea mediului, tururi mici (max 8 persoane) și o grămadă de acțiuni de salvare pe fauna din Tenerife. Am avut și un noroc fenomenal, căci pe excursia rezervată de noi, de la 14.30, de 2 ore, eram singurii înscriși și atunci ca să nu mai așteptăm să se completeze lista ne-au propus la același preț să mergem de la 10.30 în tur de 3 ore. Cum îmi plac mie reducerile, vă dați seama că am zis da instant…Aveam eu din lista de chestii cu ce să faci în Tenerife un tur de whale watching bifat, dar chiar nu credeam că vom nimeri atât de bine…
Skipperița noastră conduce încet să nu polueze fonic, cu ochii în patru după balene. De vreo jumătate de oră ne-am depărtat bine de tot de țărm. Sper să nu pățim ca în State, unde mi-a înghețat dosul și nu am văzut nici măcar un pescăruș amărât. Până binevoiesc cetaceele să se arate, aflăm tot felul: de exemplu că există trei feluri de balene. Adică balene-balene sau “real whale”, am încheiat citatul, balene-false, care sunt de fapt delfini și balene de alt fel de care am și uitat… Cică unele au dinți, altele un fel de pieptăn. Nu chiar de făcut freza, but still…Oricum și dacă văd sau nu ceva, clar plec mai câștigată din tura asta cu atâtea informații. Mai aflăm că balenele dorm doar pe jumate, adică jumate de creier o dată și apoi cealaltă, că au capul atât de mare pentru că e plin de grăsime ca să suporte presiunea când se scufundă, că delfinii sunt mai curioși și lor le plac bărcile mari, iar norii se formează în Tenerife pe partea de Nord a insulei pentru că vântul bate din direcția respectivă, iar când atinge lanțul muntos condensează și uite ploaia. Na, ce ziceți, sunteți impresionați au ba? Numai lecțiile astea de biologie și climatică au valorat 50 de euro.
Deja mă simțeam mai deșteaptă, bașca aveam și cu ce să mă laud pe acasă, când a apărut prima spinare. Apoi a doua. Na ce e drept, nu au fost balene-balene, erau din alea false, gen delfin, nu ajungeau decât pe la vreo 5 m, but still. N-au prea stat la poză, au pufăit de vreo două ori ca la paradă, apoi au trecut încet, fără să deranjeze măcar vreun val pe dedesubtul bărcii și duse au fost. Le-am mai zărit dorsala lucioasă de vreo două ori la cca 20 m de noi și gata.
Na, nu chiar ce mă așteptasem, însă oricum mult mai bine ca la Boston. Măcar aici e cald…Ne mai exersăm engleza și spaniola cu ghidul, care aflăm că e biolog, stă în El Sauzal, unde e verde, ploios și liniștit, că în Canare sunt 8 insule în total, iar pe cea mai mică dintre ele, La Graciosa, sunt doar două mașini care tocmai au făcut accident. Ye, I know…care erau șansele? Oricum la câte nu se întâmplă pe aici, se pare că a fost o adevărată știre. Mai aflăm că acum un an cică a fost văzută în estul insulei o balenă albastră, dar cei din ambarcațiunea de pescuit care au văzut-o nu sunt tocmai siguri, drept urmare e cu semn de întrebare. Acum, la cât exagerează pescarii, nu m-aș mira să fi fost vreuna din asta falsă și poate au văzut ei mai mult decât e cazul după două shot-uri de crema de platanos.
În fața noastră, oceanul, începe să se agite, ca în filme, când urmează să iasă ceva de sub apă… Prima tumbă mă ia prin surprindere, la a două deja suntem în extaz toți. În jurul nostru, din neant a apărut o familie de delfini pătați (de la ghid știu de care sunt, nu mă luați chiar așa de deșteaptă și informată că nu e cazul) cu cel puțin vreo 50 de exemplare. Am numărat până pe la cinzeci și doi, dar apoi am început să îi confund și m-am oprit. hi, hi…Sunt de toate mărimile, cu pete mai mari sau mai mici, mai jucăuși sau mai serioși. Se distrează maxim în valurile provocate de ambarcațiunea noastră cu panouri solare. Unii vin atât de aproape încât dacă aș întinde mâna, îmi pare că i-aș putea atinge. Toți pozăm în toate direcțiile însă sunt atât de mulți și imprevizibili, încât îmi dau seama că nu are rost. Mă mulțumesc să îi privesc și mă las înconjurată de explozia de energie produsă. Privesc furiș la fețele celor din jurul meu…dinții toți la vedere, luminițe în ochii tuturor…Ne strică distracția o barcă mai voluminoasă, care apare atrasă de toată agitația asta. Delfinașii noștri, se pare că nu sunt prea fideli, că o taie spre dezamăgirea noastră către ea, că face valuri mai multe și mai mari.
Nooooooo bine măi că sunteți voi mai mari și mai ocoși…ne luăm la revedere deși nu ne-am fi dorit să plecăm. Pe întoarcere nu avem cum să nu admirăm Los Gigantes, niște stânci mari, mari, care din larg par mai impresionante decât din port. Mai bifăm o țestoasă portocalie, care plutea în derivă și am crezut că dăduse ortul popii, dar pare-se că dormea ca o gazetă, căci în momentul în care ne-a simțit s-a dat la fund. Literalmente.
Ca să completez lista cu ce poți să faci în Tenerife, am adăugat, la ziua asta grozavă, o cină minunată la mănăstirea Meson, unde păunii circulă liberi, iar găinile trăiesc la înălțime în pinii din pădure. Nu, nu glumesc. Era să mi se prăbușească una în cap, încercând să sară de pe o cracă pe alta. Crazy chicken…Scăpată de amenințarea găinilor, am făcut un mini hike pe deasupra mănăstirii, fix ca și paltonarii, că chiar în palton eram. N-am alunecat prea tare, să vină Salvamontul după mine, dar tot mi-am murdărit adidașii și mi-aș fi dorit bocancii la mine. Dar de sus, știți voi ce grozav se vedea? Hm?
Acest articol face parte din seria Tenerife (Spania). Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.