Câte marmote poți vedea în 4 ore?
Un road trip pe Grosslockner High Alpine Road trebuie să vă fie pe listă de musai, dacă ajungeți în Austria. De obicei nu sunt adepta chestiilor comerciale și mă feresc de ele ca mâța de apă, dar excursia asta vă rog să mă credeți pe cuvânt că merită. V-am trimis eu în locuri nasoale până acum, ia spuneți?
Grossglockner High Alpine Road e Transfăgărășanul Austriei, desigur la 5 clase peste. Și cine susține contrariul e fie ciudos, fie n-a fost.
Șoseaua e deschisă din luna mai până prin noiembrie, depinde de vreme, are 48 de km, și conectează Fusch An der Großglocknerstraße din Salzburg cu Heiligenblut am Großglockner din Carinthia. Te poartă prin cele mai frumoase pasuri montane, cu cireașa de pe tort, mijlocul masivului Hohen Tauer, atingând baza celui mai înalt vârf din Austria, GrossLockner. Indiferent că veniți dinspre Salzburg sau Heiligenblut, priveliștea e la fel de grozavă. Șoseaua e deschisă de la răsărit la apus, iar taxa pentru un autoturism este de 38 de EUR. Neapărat să verificați vremea înainte de a merge și să alegeți o zi cu cer senin. E păcat de panorama oferită, dacă nu veți reuși să o și vedeți.
Ei bine, introducerea v-am făcut-o 😊. Azi era ziua vânată, cu cer perfect, pentru Grosslockner Alpine Road. Țop în mașină și dă-i. După ce am trecut de placa de intrare și am dobândit două ace de păr, a început să ne pice falca la fiece curbă. Pădurea se rărea, iar deasupra ei începeau, ca la paradă, să apară cele mai înalte vârfuri ale Alpilor Austrieci. Mă uitam parcă la un tablou etajat…Pajiștile verzi, ornate cu bine-cunoscutele deja floricele galbene, urmau pinii ascuțiți, deasupra lor munții gri și reci, zăpada strălucitoare și albastrul perfect al cerului. După câteva opriri și zeci de poze, am lăsat aparatul jos, realizând că era mult prea frumos să pot reda ce vedeam. La vreo oră de la intrare, am parcat la stația Kaiser-Franz-Josef-Höhe.
De aici aveam în plan un mini hike de de vreo 3, 4 ore, care înconjura Sandersee, lacul format la baza GrossLocknerului. Mna hai…mă dau jos din mașină, toată gătită cu pantalonii scurți roz, ce mi-au adus ploaia în Slovenia. Daaaaaa, știu că am forțat, însă am avut motive, având în vedere prognoza meteo ce îmi aducea un soare strălucitor și multe grade pe ecran. Ieșim din parcarea supraetajată și un val polar mă face să îmi îmi iau pe mine cu o rapiditate demnă de cartea recordurilor, toate hainele ce le aveam în rucsac. Da toate. Damn! Dacă aici o fi așa frig, păi jos pe lângă ghețar cum a fi? Mă uit îngrijorată la picioarele mele goale…nu că aș mai fi avut ce să iau pe mine…decid că o să ignor frigul…bine că am căciulă 😊
Căutăm începutul traseului, îl dibuim rapid însă ne blocăm în mulțimea de oameni care urmau să ia fix aceeași rută ca noi…Well, nu chiar mi-aș dori un “stau” la munte…hai să căutăm altceva…Tot pe lista scurtă era alt traseuț, care ducea în direcția refugiului Oberwalderhutte, pe numele lui tare lung Gamsgrube Nature Trail sau mai popular Kaiser-Franz-Josefs Panorama Trail. Un traseu a cărui istorie începe prin 1936, lăudat a fi hikeul cu cele mai frumoase panorame din Alpii Austrieci. Ne învârtim ca găinile bete vreun sfert de oră, în căutarea unui semn care să ne ghideze spre startul traseului. Cum deja începuse să ne irite bălăureala asta, întrebăm și noi la informații. Lucru pe care am fi putut să îl facem de la început, dar na, cine e mândru și se descurcă singur ? 😊
Ne dă doamna de la informații direcția și o luăm avântat spre succesiunea de tuneluri care împânzeau muntele. Unde pe lângă faptul că era frig, mai era și umezeală, mai picura și apă din stalactite, fix, da fix între buff și gulerul gecii mele. Ca să fie filmul și experiența completă, puneau oamenii ăștia o muzică în boxe demnă de cele mai groaznice seriale horror. Cred că ați înțeles că nu îmi prea place prin peșteri 😊 Păi și trecem de tunelul 1…vedem soarele…vine tunelul doi…iar vedem soarele…iar intrăm în tunel…toată distracția asta dura de vreo 20 de minute și puteam să jur că nu mergem bine, dacă nu ne-ar fi depășit undeva la tunelul cu numărul nșpe, doi gagii bine echipați de climbing, zăngănind din carabine, cu casca atârnând neglijent de rucsac. Ne luăm după ei. În curând tunelurile se sfârșesc, vedem lumina zilei și exit-ul în afara muntelui. Însă până la fericire, un lanț obstrucționa ieșirea. Ne lovim de șaptezeci de mii de semne cu DANGER, Rock falling, ROAD CLOSED, forbidden, ACHTUNG și alte înjurături din astea. Really? Adică am îndurat tot frigul asta fix degeaba? Cei doi, ignoră total semnele, trec pe sub lanț și ies în afara tunelului pălăvrăgind, spre soare. Mna, this is new…hai și noi.
Ieșiți din întuneric începem să ne orientăm…Traseul vechi, unduit pe curbă de nivel pe versantul muntelui, vis-a vis de GrossLockner se prăbușise la un moment dat în timp, căci intrarea veche era la parcare, însă partea asta de la tuneluri rămăsese intactă. Ne uităm cu îngrijorare la pietrele căzute pe primii 20 de metri, ironic, chiar pe semnele pe care scria că “rocks falling și forbidden without helmet”. Însă având în vedere că în afara celor doi care se depărtaseră vizibil, mai treceau și alți hikeri pe lângă noi, am decis să continuăm. Ulterior am citit că din 2014, traseul trecuse prin perioade de restaurare mai lungi sau mai scurte, tocmai pentru a securiza puhoaiele de oameni. Cu toate că mult timp a fost închis, chiar și în 2021, aproximativ 70.000 de turiști au fost încântați de ce oferea. 2 din ăia 70.000, am fost noi 😊
Cărarea e lată, chiar betonată pe anumite porțiuni, iar view-ul este absolut EPIC. În stânga Grosslocknerul tronează maiestuos, plin de zăpadă, în josul lui plonjează zeci de izvoare ce se revarsă în lacul rece și gri. Cărarea e mărginită de binecunoscuta iarbă verde și floricele multicolore. Prima marmoțică mi-a furat 5 minute și vreo 20 de poze. A doua 5 zâmbete. De la a treia am început să nu mai număr. Undeva la nșpe, am lăsat și aparatul jos, căci nu mai avea sens să le stresez. Era atât de frumos încât îmi rămăsese fața blocată într-un zâmbet, de mă durea maxilarul și eram ferm convinsă că îmi va trebui muuuult botox după excursia asta ca să rezolv ridurile.
Traseul nu e greu deloc, doar o plimbărică extraordinar de frumoasă de vreo 3 ore. La capătul ei te așteaptă o panoramă magnifică asupra ghețarului Wasserfallwinkel cu formațiunile lui unice în Europa. Există și un punct panoramic de informare la capătul potecii ce îți povestește despre istoria parcului, a trail-ului și despre formațiunile pe care le vezi.
După ce ne-am zgâit vreun ceas la oamenii de pe vârf și ne-am flendurit în jurul punctului de observare, căscând ochii la cât era de minunat, am decis să nu mai mergem până la refugiu, căci mai sus de acest punct era încă zăpadă serioasă. Iar eu eram cu bocancii cei buliți ce luau apă la ruptură, bașca pantalonii scurți. Dar ne-am bucurat la maxim de ce ne oferea muntele.
Pe drumul de întoarcere, cum mergeam noi ca două floricele, de mânuță, aproape de intrarea în tunel, cam pe unde erau semnele cu rock falling, auzim un zgomot, asemănător unui zbârnâit, crescând în intensitate, ce venea cumva de sus. Ridicăm privirea la timp, pentru a vedea trecând cu o viteză amețitoare la doi metri de noi ceva …O fi fost vreo pasăre? Dar ce pasăre să fi fost cu asemenea viteză…pe când ne dădeam noi cu părerea, ne oprim blocați realizând că fusese ditamai pietroiul ce căzuse, antrenând o adevărată ploaie de pietricele. Prima dată freeze. Then, Run Forest, RUN! Să ne fi văzut ce viteză am prins până la intrarea în tunel…pfuiiiii…ne simțeam ca și cum ne-ar fi certat muntele că mersesem pe unde nu era voie.
Și speriați dar și încântați de ce văzusem, am pornit înapoi spre Hinterglemm, în binecunoscutul Doamne, ce fain îi, nu înainte de a cataloga acest hike fiind EPIC de trei ori, nu de două, ca celelalte și a decide că n-are mâine cum să fie mai mișto ca azi.
Alpii Austrieci I Rezumat traseu montan Kaiser Franz Josef Panorama Trail
- Tură de o zi
- Data parcurgere – iulie 2021
- Dificultate – ușor
- Timp parcurgere – 3 h
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
- View – traseu exclusiv în gol alpin
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – da, izvoare pe traseu
- Diferență de nivel +621/ – 621 m
- Tip traseu –pornire parcare Kaiser-Franz-Josef-Höhe, direcția tuneluri, apoi în afara muntelui, direcția refugiu Oberwalderhutte
- Aplicații utilizate – Locus Map, Mapy
- Semnal telefon – da
- Pentru cine dorește harta în format GPX, dați un semn pe mail și o trimit
- Vă rog să studiați condițiile meteo înainte de a purcede la drum
Acest articol face parte din seria Austria. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.