Hiking to heaven
Dacă în prima zi am fost total habarniști și fără plan, ei bine hike-ul acesta era tare bine stabilit și pregătit. Vânam doar acea zi cu soare care să se ridice la nivelul a ceea ce urma să vedem, nu de alta dar zona de lacuri Stausee Mooserboden e de departe în top 3 drumeții de bifat cu plecare din Kaprun. Topul e al meu, personal 🙂
Stausee Mooserboden reprezintă un complex de lacuri de acumulare aflate la baza masivului Kitzsteinhorn. La ele nu poți ajunge de capul tău. Există o stație de bază, la Kesselfall unde lași și mașina. Parcarea e gratuită. De acolo vei avea următoarea suită de mijloace de transport: autobuz – funicular – autobuz. Desigur poți face toată treaba asta pe jos, dar n-aaare rost. Toată afacerea costă dus întors 26 eur/ persoană sau gratuit dacă ai Summer Card (similar Joker Cardului deținut de noi, însă eliberat de anumite facilități de cazare din Zell am See și Kaprun – mai multe detalii va las aici). În plus funicularul acesta este o experiență în sine, căci te urcă vreo 1000 de m în juma de oră. Mai ai varianta de autobuz până la funicular, iar apoi pe jos, și faci economie de 3 euro 😊 Acum, tu hotărăști. Noi am mers pe varianta cu 26 de eur, dar după toată experiență nu mi-a părut rău deloc.
Na bine, vreo oră durează toată distracția până ajungi sus.
La stația de bază Stausee Mooserboden există un restaurant cu o terasă spectaculoasă de unde se văd ambele lacuri de acumulare, mărginite de vârfurile impresionante din jurul lor. Dacă nu ai chef de hiking, te poți relaxa pe numeroasele șezlonguri așezate pe malul lacului până te ofilești de atâta bine. Saaaaau, poți alege din multitudinea de trasee care împânzesc zona. Tot de aici poți ajunge pe cel mai înalt vârf, respectiv Kitzsteinhorn. Noi am ales un traseu mai micuț, de 4 ore dus întors, pe numele lui Sedlgrat, sau 734, că eram cu lenea pe mine și nu aveam chef de alergături montane.
Cărarea pornește prin stânga restaurantului, șerpuit, în sus. Urcarea e pieptișă și îngustă tare, iarba atât de verde încât mă dureau ochii iar lacurile absolut turcoaz. De jur împrejur doar vârfuri ascuțite, împungând cerul senin. Am dat-o din nou pe “Doamne ce fain îi”, până nu m-a mai suportat Cristi și m-a amenințat că mă deportează în Austria dacă nu încetez. Tot căscând ochii la frumusețea din jur, am ratat semnul și ne-am luat după doi tolomaci, aproape ciocnindu-ne de ei când s-au oprit brusc în buza hăului. Partea asta e destul de abruptă, dar te fentează din cauza faptului că tot terenul e înierbat. Tolomacii au făcut cale întoarsă ca să regăsească traseul principal, dar noi care ne dăm Zoro, hai s-o luăm nirvana pe drept, că oricum vedeam cărarea fix deasupra noastră la câțiva zeci de metri. Well, voi să nu faceți din astea. Pe lângă faptul că ne-au sfădit toți austriecii cu spirit civic pe lângă care am trecut, că watch out is very dangerous ce faceți, guys, toată ierbuța aia ascundea niște găăăăăăăăuri, de marmoțică cred, de am picat de vreo două ori până la genunchi. Long story, short, tot timpul drumul marcat e cel mai scurt. Fără excepție!
Reîntorși pe trasa principală, am reluat urcarea. Terenul, alterna, când piatră, când ierbuță, când pe plat, când pe urcare. Numai bun să nu te plictisești. Undeva la trei sferturi din traseu, ne-am arvunit un balcon de unde aveaaaaam un view….spectaculos e puțin spus. În fața noastră se ridica impresionant Großes Wiesbachhorn, undeva în spate era Kitzsteinhorn, iar între ele, dantelată, o suită întreagă de vârfuri, cărora nu am avut chef să le rețin denumirea. M-am așezat pe iarba împânzită cu floricele galbene și mi se părea că toată scena e desprinsă din felicitările Hallmark. Acum fac o paranteză…în toate reclamele de promovare a Alpilor austrieci este o imagine clasică: un domn și o doamnă, blonzi tare și cu ochi albaștri, sunt la picnic pe o pajiște orbitor de verde, cu floricele galbene, iar în spatele lor se înalță semeți Alpii pudrați de zăpadă. Un clișeu care mă amuza maxim, ferm convinsă fiind că e doar o reclamă. Na, guess what…The joke is on me this time, în sensul în care fix așa e…adică fix…și pajiștea și florile și munții și zăpada. Numai eu nu validam tabloul, că nu-s nici blondă și nici ochi albaștri n-am.
Și în ciuda amenințărilor lui Cristi, i-am dat drumul din nou la “Doamne ce fain îi”. Îmi era atât de bine, că efectiv am refuzat să mai fac cele 30 de minute rămase până în vârfulețul nostru. M-am lungit ca o plăcintă în iarba verde de Hallmark și m-am zgâit preț de vreun ceas la munții din fața mea dorindu-mi din tot sufletul să pot face chestia asta cât mai des. După vreun ceas, a început să mă doară șalele, că trăgea un țuuuug, și eu eram toată fancy îmbrăcată doar în tricoul cel nou și o foiță de vânt. Așa că, cu maxim regret am luat-o înapoi. Pe drumul de întoarcere am agasat o marmoțică și curioasă și sperioasă, care nu se hotăra dacă să fugă sau să stea să vadă de pică ceva bun de ronțăit.
După aproape 4 ore și 465 de metri diferență de nivel, am ajuns din nou la lacuri și ne-am prăbușit pe un șezlong, ca să îmi întipăresc pe retină, până voi reveni, vederea de Hallmark pe care o crezusem doar o simplă reclamă.
Acest articol face parte din seria Austria. Dacă vrei să citești toate capitolele, le poți găsi AICI.
Alpii Austrieci I Rezumat traseu – start de la lacurile de acumulare Stausee Mooserboden
- Tură de o zi
- Data parcurgere – iulie 2021
- Dificultate – ușor
- Timp parcurgere – 4 h dus întors, cu pauze multe
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
- View – traseu exclusiv în gol alpin
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – da, la refugii
- Diferență de nivel +465/ – 465 m
- Detalii traseu –pornire Kesselfall – autobuz – funicular – autobuz – restaurant Bergrerestaurant Mooserboden – traseu nr 734 Sedlgrat și retur
- Aplicații utilizate – Locus Map, Windy Map, Mapy
- Semnal telefon – da.
- Pentru cine dorește harta în format GPX, dați un semn pe mail și o trimit
- Vă rog să studiați condițiile meteo înainte de a purcede la drum
