Când sigur ai făcut ceva bine în lumea asta
Înaintez cu barba în piept studiind cum picături imense de ploaie mi se scutură de pe gluga gecii impermeabile pe vârful nasului și apoi le pierd undeva în buff-ul care e murat la rândul lui. Pantalonii îmi sunt lipiți de mine, de parcă nici nu-i mai am. Mai ridic privirea când pot, căci ploaia a decis să vină acompaniată de niște rafale cum rar mi-a fost dat să încerc. Acum nu e ca și când nu aș fi știut că e cod galben spre portocaliu de vânt în Wicklow Mountains. Ca să fiu total sinceră cu voi aș menționa și faptul că furtuna asta are un nume, Kathleen mai exact. Vă dați seama că a fost însemnată de au ținut neapărat să o și boteze. Da…nu e ca și când nu aș fi știut…de asemenea, să presupunem că nu aș fi știut, nu e ca și când nu aș fi fost avertizată de cerul negru ce nu se deschidea la culoare de când am plecat din Dublin, sau de copacii care efectiv dansau sub forța vântului. Și haaaaai să zicem că nici nu aș fi știut, nici nu aș fi fost atentă la avertizări, nu e ca și când nu mi-aș fi dat seama că vine potopul când am oprit mașina în parcare și ploua de nu vedeam la 10 metri în fața mea. Nici voi nu înțelegeți de ce fras am decis să merg la hiking pe vremea asta, așa e? Well, nici eu…dar ce pot să vă spun e că nici măcar un minut nu mi-am pus problema să nu o fac… recunosc că în fundul sufletului aveam o mini speranță că se va opri urgia… la un moment dat.
Traseul din Wicklow Mountains pe care îl configurasem de acasă presupunea să ajungem pe vârful Derrybawn Mountain, cu o înălțime spectaculoasă de 476 de metri! Exact! Vă ia și pe voi amețeala, așa e? Zis și făcut, ploaie, neploaie, am luat-o curajoși pe cărarea lată populată cu surprinzător de mulți oameni având în vedere ce era afară. Destul de repede ieșim de pe marcaj și intrăm pe o cărare mică și îngustă ce mustea de apă. Cu ocazia asta am adăugat și bocancii la lista lucrurilor murate de pe mine. Privesc în sus, pădurea de brazi se răsfira pe măsură ce urcam iar vântul venea în rafale turbate cu ploaia. Stăm noi și ne uităm unul la celălalt și ne bufnește râsul…datorită faptului că părăsisem marcajul, în spate nu mai era nici dracul. Noroc că nu au ăștia urși, că doar asta îmi mai lipsea, să sară vreunul din tufiș pe mine.
Doamne, oare ce fras facem noi azi aici? Ne dăm seama că și de ajungem pe vârf, suntem fiii ploii la propriu, bașca nu se va vedea nimic pe pâcla asta. Reconfigurăm traseul? Reconfigurăm. Cotim urgent la dreapta și luăm o buclă largă ce avea să ne aducă la punctul de întoarcere. Cam triști că o scurtăm, mai tragem noi de timp, mai o poză, mai un video. Păi și pe când eram noi așa necăjiți că s-au dus dracului planurile, ce să vezi că se oprește potopul și simultan cu treaba asta se face o cărare la dreapta. Hmmmm… oare pe aici unde ajungem? Mergem până la colț să vedem cum e? Acum fac o mică paranteză și vreau doar să vă spun că în multe belele m-a băgat fraza asta…
Consultă Cristi harta „păi tot acolo ajungem dar mai pe ocolite. Hai să mergem 5 minute și dacă se apucă iar de plouat ne întoarcem!”
Zis și făcut. Doar că atât era de verde pădurea și atât era de frumos drumul și atât de magic arăta mușchiul îmbrobonat de apă, încât evident că după cele 5 minute, în care evident că a început să toarne din nou, am mers mai departe. Evident…
Mna și din pădurea magică unde ne-am tras în chip în fel și fel, ce să vezi că am ieșit într-un platou cam tristuț, că probabil fusese o furtună ce doborâse copacii și arăta ca după cutremur, dar ce să vezi că la capăt se continuă cu un delușor.
„Mergem până sus să vedem cum se vede?” Vă amintiți, da?
„Sigur”
Zis și făcut, în 5 minute dobândim dealul. OMG! Păi dacă a fost vreodată adevărată fraza aia cu „if you don’t climb the mountain, you can’t see the view”, păi acesta a fost momentul. De sus, avem o priveliște grozavă asupra râului Glenealo. În depărtare munții împăduriți din Wicklow se clădeau straturi peste straturi iar deasupra întregului peisaj norii se buluceau negri și gri și oțeliți, de parcă acuș acuș se termina lumea. Doamne, Doamne, sigur am făcut ceva să merit asta! Păi și dintr-un traseu plictisitor în care mă plouase de m-a rupt, uite cum ajunsesem ca urmare a unei succesiuni de „hai să vedem cum o fi pe aici” într-unul din cele mai frumoase locuri din Wicklow Mountains.
Păi și pe culmea dealului era o potecuță gen podeț, fix ca aceea din Cuilgach Trail, pe numele ei Miners Road Walk, pe care mergeam cu ochii scoși din orbite la frumusețea ce ne înconjura. Și cum mergeam eu ca o zână, văd cu coada ochiului o mișcare. Mă opresc să identific sursa, un cerb. Wait, whaaaaat?
„Baby, baby, un cerb, un cerb!”
Încerc să nu mă mișc prea brusc, că șmecherul mă ginise demult și acum evalua situația.
“Păi ce-o fi cu doamna asta în galben? Că e cam agitată… să fug sau mai ronțăi un pic din bradul ăsta…” Hmmm… decizii, decizii… Bag de seamă că nu i-am inspirat prea multă încredere că în câteva secunde i-am văzut dosul alb săltând în depărtare printre tufe.
Cu adrenalina la maxim de la întâlnire, săream ca o capră pe cărare, mai, mai să dau cu fundul de podeț. Bașca ieșise soarele, moment deloc anticipat, așa că toate stelele erau în galaxia mea.
Păi știți voi cum arată Irlanda după ploaie? Păi vă spun eu că strălucește toată, toată.
Păi și să vă mai spun că până am ajuns la mașină am mai văzut încă o căprioară, o vulpe și un cerb? Hm?
Păi n-a fost ăsta unul din traseele mele preferate? Păi cum nu?
Păi și să-mi mai pară rău pe viitor că mă plouă? Vezi de treabă!
Păi să mă mâțâi eu că mai e mult? Nici poveste!
Păi să merg eu doar pe traseul stabilit fără abateri? Hell, no!
Că fix ca și traseul acesta e și viața…te plouă de ai senzația că nu mai ai nimic uscat, dar de reușești să găsești fărâma de frumusețe și în ploaia aceea, păi vine apoi un soare cu căprioare, de nu ești în stare să le duci pe toate. Pam, pam!
Rezumat traseu Wicklow Mountains (Irlanda) plecare din Dublin
- Tură de o zi
- Data parcurgere – aprilie 2024
- Dificultate – ușor / mediu
- Timp parcurgere – 3.30 h dus întors, cu pauze
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu
- Priveliște – traseu parțial prin pădure, parțial gol alpin
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili
- Sursă de apă – nu
- Diferență pozitivă de nivel 402 m
- Distanță – 9.3 km
- Tip traseu – circular
- Hartă – o regăsiți AICI și mai jos
- Aplicații utilizate – Mapy
- Semnal telefon – da
- Vă rog să studiați condițiile meteo înainte de a purcede la drum
Dacă ți-a plăcut acest post și vrei să știi mai multe despre diverse obiective turistice din Wicklow Mountains intră pe categoria dedicată, numită chiar Irlanda, poate te inspiră traseul meu.
Acest articol face parte din seria posturilor despre drumeții în afara României. Dacă vrei să te inspiri, le găsești pe toate AICI.