Ghid complet pentru cele mai frumoase orașe coloniale – Brazilia
Cu fiecare țară pe care o văd încerc să planific mai bine decât în trecut. Să anticipez cam tot ce ar putea merge prost, astfel încât să fiu cu planul B pe masă, numai bun să fie scos și pus în aplicare. Să învăț din toate greșelile trecute și să nu le repet. Dar nu știu cum se face că de fiecare dată când sunt mândră de mine că uite ce bine mi-a ieșit acum, vine universul:
“Bitch, please! La asta te-ai gândit? Dar asta ai anticipat-o? Dar de zici de asta? Ce, te-am surprins?”
Așa că în ultimii ani am învățat să iau lucrurile fix așa cum vin și să fac un fel de damage control. Desigur că în continuare planific și anticipez, dar accept că poate planurile eșuate dau naștere unor planuri mai bune. Mna, aceasta fiind introducerea, fix în acest fel am ajuns noi să aflăm de existența unui așa-numit Cerc de aur ce conectează o multitudine de orașe coloniale din Brazilia. Sună tare rău în română, dar m-a tot certat lumea pe aici că nu scriu în românește, așa că m-am conformat.
Planul A era ca după Rio să mergem la Cascada Iguazu – a picat pentru că ploua destul de nasol și era tare scump avionul. Planul B a fost să mergem în Salvador și de acolo în Chapada Diamantina – a picat și acest plan tot din cauza unei creșteri exagerate a prețului biletelor de avion și a schimbării vremii. Desigur că chiar planul C nu îl aveam la îndemână, dar m-am orientat repede: hmmmm… oare ce putem face din Rio, să evităm avionul, că e scump tare, să fie cu natură, cu localități tradiționale, să nu mă puște nimeni și să nu tresar la fiece motoretă ce trece prin spatele meu? Ce să fie, ce să fie… și uite așa am aflat că prin 1600 în Brazilia s-a descoperit aurul și toată zona la Nord de Rio e împânzită de o rețea de orașe coloniale, majoritatea cuprinse în patrimoniul UNESCO. Și ce să vezi, că printre ele sunt munți, că de, aurul nu îl scoți de la câmpie. Am stabilit pe hartă o buclă, ca la hiking și duși am fost: Tiradentes, Ouro Preto, Mariana, Sao Joao del Rei, venim!
Tiradentes
Tiradentes a fost și va rămâne pentru mine o bijuterie ce nici nu știam că există, uitată într-un buzunar ros de vreme. Stătea acolo cumințică, așteptând doar să bag mâna și să o scot la lumină. Să las soarele să o dezmierde și să mă întreb cum oare nu am știut de ea până atunci.
Tiradentes a fost pentru mine Brazilia. Pentru prima dată am simțit țara asta. Fără grabă, fără panică, fără agitație. Cu soare blând printre case mici și curate, cu vânt domol și miros de grajd, cu cai tropăind pe aleile de piatră. Cu clopote clare în apusul portocaliu, căței toropiți la porți și pisici miorlăitoare. Am inspirat orașul acesta cu fiecare respirație. Am luat la pas străduțele înguste și am pozat toate casele, atât îmi păreau de minunate. Am zâmbit și am dat “Bom Dia” tuturor ce treceau pe lângă mine și mă bucuram ca un copil când îmi și răspundeau. Am savurat în piațeta aproape goală o înghețată la cornet și apoi o cină savuroasă, fără să îmi fie teamă să îmi pun telefonul pe masă, fără să fiu în gardă mereu. Ne-am pupat pe sub copaci al căror nume nu îl știam. M-am zgâit în toate vitrinele la pietre aurii și albastre, am intrat în toate magazinele de săpun și oale, nu că aș fi putut duce ceva acasă… Și când am obosit m-am pus pe o bordură și am stat în tăcere privind copiii cum se joacă și am ascultat vocile sătenilor molcome povestindu-și cum trecuse ziua. Viața curge încet și savuros în Tiradentes. Și în timp ce stăteam pe bordura aceea mă gândeam ce bine că planul A și B nu ieșiseră… cum mi-aș mai fi găsit eu bijuteria asta?
Sao Joao del Rei
Dacă l-aș fi văzut poate primul, probabil săream de trei ori în sus. Însă Tiradentes îmi furase deja inima și a fost tare dificil să ridice ștacheta. Pentru vreo 2 ore merită însă o vizită. Vei găsi un oraș vesel cu flori la ferestre și steaguri colorate pe străduțe. Desigur, cu multe biserici și case colorate.
Ouro Preto
Dacă Tiradentes a ridicat mult așteptările, Ouro Preto a făcut față. Obișnuiți deja de cum ar trebui să arate Brazilia pe care o căutaserăm și o găsiserăm printre munți, am ajuns cu speranțele sus și zâmbetele pe măsură în Ouro Preto, undeva la ora amiezii, pe un cer prevestitor de furtună. Ne-a întâmpinat cu străzi înguste și atât de abrupte încât aveam senzația că va pușca motorul și o vom lua cu spatele la vale până să ajungem la destinație. Cristi m-a asigurat că n-are cuuuuum să se întâmple treaba asta, dar eu știu, Cristian, eu știu? Google Maps și Waze-ul s-au pierdut printre clădirile înalte, așa că ne-am dus în singura direcție în care am fi putut. Însă, pe principiul străzilor care ajung la Roma, în Ouro Preto toate ajung în Praca Tiradentes. Iar de acolo la hotelul nostru colonial, așezat fix vis-à-vis de operă, a mai fost doar un pas. Ocazie cu care am lăsat mașina și n-am mai mișcat-o decât la plecare, că mai intră hantătar pe străzile astea făcute pe dimensiuni de motoretă.
Ce poți să faci în Ouro Preto? Hmmmmm… să urci, să cobori, să urci, să cobori, până ce faci gambe de jucător de tenis și dai jos toată caipirinha înghițită până atunci. Ce? Aveți senzația că m-am defectat? Nope, așa se desfășoară orice fel de plimbare prin Ouro Preto. Așezat pe vreo trei dealuri, acest oraș colonial din Brazilia e plin de trepte și străduțe înclinate, motiv pentru care aveți nevoie de papuci de treabă și plămâni buni. Însă, tot din această cauză, cam de peste tot din oraș veți avea niște priveliști grozave.
Mai poți să vezi apusul de la Biserica Saint Francis of Assisi. Sau să îți alegi alta, că slavă Domnului, e plin de ele. Mie aici mi-a plăcut tare. Sau să vezi Teatrul Național. Sau Praca Tiradentes.
Poți să faci o plimbare prin parcul Horto dos Conios, care e tare verde și minunat. Unde, pe lângă verdeață, vei da de niște păsări maaaari și negre, care arată ca mini-dinozaurii și fac ca și curcanii, dar să nu te sperii ca alte persoane (nu dăm nume) că nu sunt carnivore și nici nu sar la beregată. Sunt doar fazani sălbatici, pe numele lor Jacu, și în afară de faptul că fac o gălăgie teribilă, mai produc și cafea de calitate. He, he? Te-am surprins, ha? Păi ia citește tu AICI detalii.
Tot din Ouro poți să faci un hiking în Parcul Natural Andorinhas, lucru pe care chiar nu aveam cum să îl ratăm. Sau să iei cina la Tropea Cantina, unde mâncarea e absolut delicioasă.
Saaauuuuu să bei la apus un caipirinha de pe oricare din terasele de pe acoperiș. Sau poți să faci fix nimic. Că la fel de minunat va fi.
Mariana
Mariana am vizitat-o meteoric între un hike și o cină din Ouro Preto, fiind destul de apropiate una de cealaltă. Nu impresionează la fel ca Ouro Preto, cel puțin pe mine, dar merită totuși atenția cuvenită, având în vedere că a fost cel mai vechi oraș atestat al statului Minas Gerais și capitala acestuia. Pe lângă clădirile în stil baroc cu care ne obișnuiserăm deja și multitudinea de biserici care mai de care mai arătoase, sare din tipar prin străzile largi și spațioase și piețele ce aici sunt pătrate, nu rotunde ca în celelalte orașe coloniale din Brazilia. În 2-3 ore poți vizita centrul istoric, bisericile, academia de muzică, te poți plimba prin parcul din piața centrală sau admira frumoasele clădiri colorate rânduite în lungul străzilor de piatră.
Urma să încheiem cercul de aur cu imperialul Petropolis, însă la fel ca în cazul cascadei Iguazu, universul a avut alte planuri decât ale mele și a venit cu furtună peste ele, așa că am hotărât în ultimul minut să închidem cercul în Vale de Videiras. Și Doamne, ce decizie bună fuse!
Vale de Videiras
La fel ca în toate locurile fabuloase din Brazilia și în Vale de Videiras am ajuns dintr-o pură întâmplare. Se făcea că vremea în Petropolis nu era cea mai omenoasă, se făcea că erau tare scumpe cazările și se făcea că în Vale de Videiras găsisem o vilă cu o priveliște grozavă. Așa că decizia am luat-o rapid, fără să stăm prea mult pe gânduri. Doamne, și ce decizie bună a fost! Chiar dacă nu face parte din Cercul de aur al orașelor coloniale ci e mai degrabă un sat cochet așezat între munți și dealuri, e tot ce ți-ai putea dori pentru câteva zile de relaxare.
Ce poți face în Vale de Videiras?
- Vizitează satul. Nu îți va lua mult, dar dacă nimerești în ziua de piață te vei putea bucura de produse locale care mai de care mai delicioase.
- Închiriază o bicicletă și du-te pe rutele marcate cu galben. Sau poți să te pierzi printre dealuri, ca noi. Oricum ar fi, vei avea o zi grozavă.
- Hiking pe Pedra da Cuca. Mna, aici poți să o faci, dar eu n-am reușit. Priveliștea e grozavă, însă și vegetația cât casa. Și dacă de vaci mi-e frică, habar n-aveți voi ce frică mi-e de șerpi. Dar dacă ții neapărat, da, poți face asta.
- O vizită în Petropolis, fostul oraș imperial și unul dintre cele mai frumoase orașe coloniale (Brazilia)– noi nu am mai ajuns, că ne-a fost tare bine în hamac, dar am citit multe lucruri bune.
- Să iei cina într-unul dintre restaurantele de familie. Sau poți să faci fix nimic. Oricum o iei, zona e extraordinară și te vei simți grozav.
Dacă ți-a plăcut acest articol despre cele mai frumoase orașe coloniale din Brazilia, să știi că face parte din categoria BRAZILIA, pe care o regăsești AICI.
Voi ați vizitat Cercul de Aur al Braziliei? Scrieți-ne în comentarii despre experiența voastră! Sau poți da mai departe acest post.