Ce așteptări ai de la o vacanță în Amsterdam?

Dacă speri că acest post va fi despre top 10 lucruri magice pe care să le faci într-o vacanță în Amsterdam, nu are rost să insiști, că vei fi dezamăgit. Dacă crezi că va fi despre top 10 locuri de unde să îți cumperi cookies sau alte bunătăți care să îți facă viața mai zâmbitoare (wink, wink), nu continua, că nici asta nu vei găsi. Dacă ai intrat sperând că vei descoperi detalii despre cartierul cu felinar roșu din Amsterdam unde să te împrietenești cu gagici, nici aici nu ai avut noroc. Mai bine dă o geană pe Reddit, că mai repede rezolvi problema.

Nu îți voi povesti nici despre cele mai tari petreceri, nici despre cluburi, nici despre cumpărături. Nu sunt ipocrită și nici nu mă dau elitistă că vaaaaai, doar la muzee am fost și numai fine dining am mâncat. Iar prin cartierul roșu am fost atât de dezgustată încât am întors capul. Iar magazinele de bunătăți nici nu le-am văzut, nici nu știu unde sunt. Nu, nici poveste! Nu voi susține așa ceva.

Însă eu chiar cred că Amsterdam-ul e mult mai mult decât asta. Și chiar cred că într-o vacanță prin Amsterdam poți vedea mult mai multe.

Așa că îți voi povesti despre un oraș, ce a apărut prin 1275, când câțiva pescari au construit un dig („dam”) pe râul Amstel, iar așezarea s-a numit simplu: Amstel + Dam = Amsterdam. Easy, nu? Ce a început ca un sătuc modest și neștiut a prosperat ulterior devenind unul dintre cele mai mari centre comerciale din Europa. Vei vedea asta în fațada clădirilor luxoase împodobite cu blazoane, în picturile din muzee ce ilustrează negustori și bancheri, sau chiar rețeaua de canale construite cu grijă pentru a asigura transportul mărfii. Îți va spune orice ghid că în Amsterdam a luat ființă prima corporație multinațională din lume – Compania Olandeză a Indiilor de Est (VOC), ce era cotată la bursă și dacă ar fi existat și azi ar fi fost estimată la peste 7 trilioane de USD. Câââââââât? Fix atât.

Îți voi mai povesti despre un oraș ce, la fel ca și Veneția, stă pe 11 milioane de piloni de lemn. Cum încă rezistă, nu îmi prea dau eu seama, dar nici nu mai contează. Practic, orașul plutește pe o pădure subterană. Unele clădiri vechi sunt ușor înclinate din cauza mișcărilor solului. Și dacă tot ajungem la clădiri, îți voi povesti cum, datorită taxelor de proprietate care erau aplicate pe lățimea la stradă, casele construite erau îngusteeeeeee și înalte tare. Atât de înguste încât pe scări abia de încăpeai. De te îngrași un pic, ai pus-o, că rămâi la parter. Însă treaba asta i-a pus în dificultate maximă pe cei ce făceau mobilă, că nu aveau cum să bage canapeaua în case. Așa că vei observa că fiece casă are un scripete fix în vârf, astfel încât mobilierul era introdus… pe geam.

De asemenea îți voi mai spune că în Amsterdam sunt ori foarte multe biciclete, ori foarte puțini oameni… nu știu care e propoziția corectă, însă cert e că bicicletele sunt mai multe decât oamenii. Și că se bea fooooarte multă bere. Și că sunt și fooooarte multe canale. Ce legătură au chestiile astea una cu cealaltă? Păi ce să vezi, că berea combinată cu mersul pe bicicletă nu e foarte indicată. Dovadă stau miile de biciclete pescuite în fiecare an din canale de un vapor special. Și poate nu știai dar au chiar o ramură a poliției dedicată bicicletelor.

Mai vrei? Îți mai spun… îți mai spun despre canalele din Amsterdam, incluse acum ca sit UNESCO, și care acum arată tare romantic și idilic, însă la începuturi deserveau nevoilor zilnice. Drept urmare, ajungeau în ele apa de la spălat, gătit, spălat vase, aruncat gunoaie și altele, care mai de care mai scârboase. Apa era atât de infestată încât era mai sigur să consumi bere slab alcoolizată decât apă. Toată situația asta extrem de puțin idilică a durat până prin sec. XIX, când după câteva focare de tifos și holeră s-a decis că treaba e destul de împuțită (la propriu) și populația mai are puțin să dea în alcoolism de la atâta bere, așa că s-a trecut la construcția unui sistem de canalizare, la care să fie racordate casele. Încet, încet, apa a început să fie curățată, ajungând la performanța de azi, când canalele prin sisteme de pompe și ecluze sunt curățate o dată la trei zile și nu îți vor strica planurile de vacanță prin Amsterdam cu mirosul înțepător. 

Amsterdamul este desigur și despre Red District. Ce este Red District sau De Wallen? Cu numele provenind de la „wallen” = ziduri de apărare medievale, este un cartier situat fix în centrul Amsterdam-ului, cu clădiri înalte, frumoase și pline de vitrine, unde te duci la cumpărături de… lucrătoare sexuale (așa e la modă acum, așa că nu mă dezic). Poți alege după culoare, kilograme, sex, sau orice alt filtru îți dorești tu. Însă în afară de activitatea asta, mi s-a părut mai interesantă istoria locului, care spune cam așa: De Wallen a luat naștere undeva prin Evul Mediu, fiind aproape de portul orașului, unde marinarii opreau după lungi călătorii. Mă rog, și după o vizită la biserică, că fix în centrul cartierului este una dintre cele mai vechi și frumoase biserici din Amsterdam.

Autoritățile au identificat amploarea curentului, însă în loc să încerce să elimine prostituția, au preferat să facă niște bani. Astfel încât au ajuns să o reglementeze și să o tolereze, cu un spirit practic tipic olandez. Situația a durat până în 2000, când prostituția a devenit complet legală în Olanda. Lucrătoarele sexuale pot avea contracte legale, plătesc taxe și au și sindicate. Na, ziceți doar dacă nu e cea mai tare țară! Acum eu sunt curioasă dacă prin intermediul sindicatului pot acuza pe careva de… hărțuire sexuală. This should be a tricky one 🙂

Ok, ok, ok, da știu, Amsterdamul e și despre droguri. Dar nu voi vorbi despre asta aici, poți căuta singur pe net dacă mergi într-o vacanță în Amsterdam și consideri că e nevoie. Am stat puțin pe gânduri dacă să detaliez treaba asta, dar nu m-am decis, așa că până atunci am încredere că te descurci. Însă ce trebuie să știi este că toată toleranța asta, ce poate da în delăsare, a dus la scăderea consumului de droguri din alea nasoale, Olanda înregistrând în prezent cel mai mic număr de consumatori de droguri din Europa. Smart, nu?

În rest, nu îți fă nici un plan. Bea cafele pe malul canalelor. Plimbă-te pe cele mai înguste străzi. Admiră zecile de magazine de antichități. Fă poze cu bicicletele colorate ce împodobesc podurile. Admiră clădirile oglindite în apă. Sau nu fă nimic. Oricum ar fi, Amsterdamul va fi fix cum vrei tu: aventuros și colorat, liniștit și zâmbitor, tolerant, zgomotos și capricios. Suficient încât să mai vrei o dată!