Fes – cel mai colorat oraș
Urc încet aleea pietruită și abruptă a vechii medine din Fes. Din când în când, fac loc câte unui măgăruș, încărcat cu saci colorați ce trece tropăind printre turiști. Mi-e cam somn, căci riad-ul în care ne-am cazat nu a fost cea mai bună alegere. Drept urmare, seara la 9 schimbam camere și mutam bagaje de pe un etaj pe altul. Acum, mă mișc în reluare, admirând în tăcere meșteșugarii din micile magazine deschise pe stânga și pe dreapta aleii. E o dimineață leneșă în Fes (Maroc) și toți sunt relaxați, după mic dejunul copios ce, acum în timpul Ramadanului, are loc la 6.
În timp ce admir mulțimea de chestii colorate expuse la fiecare masă, îmi dau seama că e prima țară în care sunt atât de multe suveniruri autentice. De toate mi-aș cumpăra…nu e atât de multă lume ca în Marrakesh, iar medina nu este atât de aglomerată. Poate și datorită faptului că este mult mai mare ca suprafață. Nu am nicio țintă, drept urmare ne pierdem pe aleile înguste, unde soarele pătrunde probabil pentru maxim 30 de minute pe zi.
Trecem succesiv pe lângă moschei cu mozaicuri albastre în care bărbații se înclină la rugăciune, iar glasul imamului răsună clar și liniștitor. Din loc în loc, un trotuar pictat colorat îți fură privirea. Renunțăm la strada principală și dăm în partea mai puțin umblată a medinei. Zona e plină de tarabe cu fructe, legume și patiserii, în așteptarea bucătăreselor ce le vor transforma în ospăț la vremea Iftarului. Suntem priviți din toate părțile și mi se pare că suntem intruși.
O luăm încet spre vechile vopsitorii de piele. GPS-ul se pierde, săracul, în labirintul străzilor înguste, dar ne dăm seama că suntem aproape, căci la fiecare pală de vânt mai serioasă simțim un danf de miros ce ne mută nasul. Hmmmm, nu mai sunt atât de convinsă că vreau să le văd…
“Wanna see the tanneries, madam? Come, come”
“Io știu, prietene? Cât costă bunăvoința asta, că a mai încercat unul să mă ducă la cascadă și era să fac cu herțul”
“Free madam, free!”
“Mna, bine, dacă zici tu…io te cred că suntem în Ramadan și am încredere în Allah că te biciuie de minți!”
Urcăm treptele clădirii și după vreo trei întortocheri și 100 de trepte ajungem pe un acoperiș ce ne oferă o panoramă asupra vopsitoriilor. Pfffff, dar ce odoare bro’ numai a levănțică și lăcrimioare miroase. Mai am un pic și vomit. Doamne, dar oamenii ăștia cum pot lucra aici? Cred că mirosul le este cu totul anulat, bag seama. Fac urgent trei poze panoramei, mie deloc, că mi se pare că sunt cam galbenă.
“Hai baby să plecăm, că mai am puțin și vărs în capul celor de la terasa inferioară”
Îi dăm binețe domnului cu panorama, ce pe coborâre ne prezintă magazinul de pielărie așezat pe cele trei etaje ale clădirii. Aha! Aici era schema…mă gândeam eu că nu are cum să vină totul chiar așa moca. Îl amețim cu sukran și o tăiem de acolo că deja vedeam stele galbene.
Revenită în aleea principală, iau o gură de aer îmbogățit cu aromă de căpșune, că e sezonul și tarabele sunt pline. Ne oprim la o cafenea colorată, cu două mese și patru scaune și după un espresso și un suc de portocale simt că mi-a revenit culoarea în obraji. Pffff…asta da experiență.
Mă uit la ceas, e aproape ora 2. Punctăm amiaza cu o odihnă bine meritată, iar seara cu o gură de whisky cumpărat din duty free, băută pe șestache pe dealul de deasupra Fes-ului (Maroc), unde soarele ce apune pictează Medina în aur, iar la lăsarea întunericului din cele 200 de minarete rugăciunea de seară se ridică clar spre cerul fără nici un nor.
Dacă ți-a plăcut acest ziua petrecută în Fes să știi că face parte din vacanța în Maroc. Poți găsi mai multe detalii AICI .