Jimnyul mă mai hurducă o dată, să fie sigur că m-am trezit, apoi face o fentă de patinoar pe stânga spate, printre noroaiele lăsate cadou de taful parcat mai jos…mă ia cu teamă, că n-o să trecem de beleaua asta nămoloasă, însă mititelul de el se mai încoardă o dată și suntem scăpați. Răsuflu ușurată, că zău n-aveam chef de hiking prin maluri de mocirlă. Mai parcurgem încă vreo 20 minute pe drumul îngust, apoi parcăm și o luăm la papuc. Triunghiul albastru ce ne va fi călăuză de traseu spre Cabana Suru începe cu o traversare a pârâului Găvozul, pe o punte nici nouă, dar nici veche, nici stabilă, dar nici instabilă, însă lunecătoare ca ochii soacrei, de era să mă prăbușesc pe la mijlocul ei cât sunt de lungă, lată și rotundă și să devin izotropă. Nu știți ce înseamnă, ai? Să știți că nici eu n-am știut, dar anumite persoane mi-au luminat ziua și am învățat un nou cuvânt. Mna bine, după întâmplarea asta, am decis să casc mai bine ochii chiar dacă e de dimineață și am băut doar o singură cafea.
După puntea cu ghețuș o iei la deal pe o cărare dreaptăăăăăăă, dreaptăăăăăă. Doar că e dreaptă în sus, nu pe orizontală. Mi-am reglat suflul, ritmul și pasul și deși după 2 minute îmi venea să mă pun pe-o dungă și să mă dau rănită, am ignorat total sindicatul ce începea să comenteze: “auzi, da pe tine nu te durea spatele ieri? Și parcă tusea aia încă nu ți-a chiar trecut…și oare care o fi scopul pentru care te chinui tu așa în fiecare wkd cu trezit la 5 și …” băăăăă! Gălăgia, că eu am venit să fac o treabă aici, nu să vă ascult pe voi, da?“
Revenim la cărarea dreaptă și pe urcare. Ce nu pot să vă mint, dar o va ține tot așa până la Cabana Suru, însă cu porțiuni în care te lasă să mai și respiri. După vreo juma de oră de urcat, ceața a venit peste noi și era absolut mistic. Pe jos, frunzele ruginii erau amestecate cu prima zăpadă pe care o vedeam pe iarna asta, iar copacii păreau de zahăr. Soarele timid trimitea ceva lumină, numai bună de poze.
Mă încălzisem și am început să dau jos hainele de pe mine. Și de obicei imediat după ce se întâmplă treaba asta, se termină urcușul și mi se face frig, așa că trebuie să le iau la loc. Well acum am decis să nu mă mai fâțâi atât, așa că mi-am luat doar căciula. Traseul pe aici e tare lat, marcajul foarte bine conturat și șanse să te pierzi nu prea sunt. Din loc în loc vei găsi cărarea despărțindu-se, însă nu îți fie teamă, tot acolo ajungi, căci din ce m-am prins, marcajul vechi nu se suprapune la fix cu cel nou. De asemenea la un moment dat se va intersecta triunghiul albastru cu cel roșu, ambele fiind indicatoare de traseu spre Cabana Suru. Deci oricum ar fi, toate drumurile tot acolo duc. Urcușul continuă în curbe sinuoase nici foarte strânse dar nici foarte largi. Printre copaci, Făgărașul începea să se ițească, dobândind ceața, norii și pădurea.
După ceață am dat în sfârșit de zăpadă. Un strat timid de altfel, dar numai bun să se asorteze cu soarele ce se zărea printre copaci. Poteca a devenit tot mai îngustă și din păcate tot mai alunecătoare. În plus, în dreapta jos, era o prăbușelnițăăăăăăă…Vai mamă…Câțiva copaci căzuți în traseu mi-au ridicat ceva probleme de deplasare și de aderență, da m-am ținut tare pe poziție și pe verticală. Țineți voi minte cei 5 țanti pe care mi-i doresc în plus la picioare pentru a fi cu adevărat perfectă, da? Ei bine tare de folos ar fi fost și aici. Și pe când puneam eu bocanc după bocanc, întrebându-mă constant oare pentru care motiv nu mă opresc să îmi pun colțarii, îmi iau dintr-un copac o lopată de zăpadă după ceafă. Păi ce să vezi că soarele care încălzește, că mna, asta e treaba lui, a topit zăpada de prin brazi, care urmărind legile gravitației, ce să vezi că a devenit mai grea și a luat-o la vale. Și nefericita de mine s-a întâmplat să fiu fix în acel loc și fix în acel moment sub brad. Și nu știu cum se face că deși am guler la bluza și buff și eram și cu geacă, tot s-a găsit cam o linguriță să mi se strecoare pe după gât, pe șira spinării, oprindu-se confortabil fix la șale. Ce faaaiiinnn! O senzație divină, credeți-mă.
Well după botezul ăsta, am băgat viteză că mi se făcuse frig deodată, s-a activat sindicatul și nu mai aveam mult din acest traseu spre Cabana Suru, ca să mai am nervi și de ei.
În maxim juma de oră treceam zâmbind pe lângă Piatra Fericirii, care nu vă închipuiți că e ceva magic, e doar o piatră pe care scrie “piatra fericirii” și atingeam Cabana Suru.
Mă uit la ceas, aproape 2 ore. Damn, that was fast! La cabană ne-am împrăștiat care încotro, după poze, după soare, după cafea sau ceaiuri calde.
Bineînțeles că n-am avut stare și am luat-o mai sus, spre Șaua Suru. La vreo 5 minute de la cabană, la ieșirea din pădure ajungi într-un tăpșan, de unde priveliștea e absolut fenomenală. Loc în care m-am răsfățat din plin cu poze și planuri de traseu complet la vară când trece toată zăpădoaca asta și nu te mai înfunzi până la genunchi. Lucru pe care l-am și făcut (vezi AICI).
De la cabană înapoi spre mașină a mers tare repede, că eram la vale și în plus îmi pusesem colțarii. Singurele lucruri care ne-au încetinit au fost soarele ce desena tablouri aurii prin pădure, o veveriță tare bezmetică și poveștile noastre, că zău așa ne-am găsit că de nu ne merge guraaaaa…ai, mamă!
Munții Făgăraș – Rezumat traseu Cabana Suru – din Avrig
- Tură de o zi
- Data parcurgere – ianuarie 2023
- Dificultate – ușor
- Timp parcurgere – 4 h dus întors, cu pauze multe
- Distanță – 9.6 km
- Are porțiuni periculoase sau abrupte – nu sunt porțiuni expuse
- View – traseu prin pădure, de la Cabană există view spre crestele Făgărașului
- Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă și de preferat impermeabili, gheruțe pentru bucățile cu gheață
- Sursă de apă – da, la cabană
- Diferență de nivel +667/ – 667 m (aici Mapy mi-a dat la configurare doar 500 m)
- Tip traseu – parcare la Izvorul Florii – drumul poate fi parcurs cu mașină de teren – de acolo triunghi albastru -> triunghi roșu și retur
- Cum ajungi – din Alba Iulia – Avrig – Gura Jibrii – Izvorul Florii. Până în Avrig asfalt. Din Avrig până la Gura Jibrii e ok. De acolo sunt două exploatări forestiere care pot pune probleme serioase unei mașini mici. Noi am trecut cu Suzuki Jimny.
- Aplicații utilizate – Munții Noștri, Mapy
- Semnal telefon – da, la cabană
- Harta o regăsiți AICI
- Vă rog să studiați condițiile meteo și recomandările Salvamont, înainte de a purcede la drum
